Probleme în timpul sarcinii

Problemele minore in sarcina:

Durerile de spate

Ce cauzează durerile mele de spate?

Probabil, poți să dai vina pe uterul tău în creștere și schimbările hormonale pentru spatele care te doare.

Uterul tău care se mărește schimbă centrul de gravitație și întinde și slăbește mușchii abdominali, schimbîndu-ți postura și îți încordează spatele. Durerili de spate pot apărea și dacă un nerv este presat. Deasemenea, greutatea în plus pe care o ai înseamnă mai mult lucru pentru mușchi și mărirea presiunii asupra încheieturilor tale, iată de ce spatele tău poate să se simtă mai rău la sfîrșitul zilei.

Mai mult ca atît, schimbările hormonale în graviditate slăbesc încheieturile tale și ligamentele care atașează oasele pelviene la coloana vertebrală. Aceasta poate să te facă să te simți mai puțin stabilă și să provoace dureri cînd mergi, stai, ești așezată de mult timp, te rostogolești în pat, te încovoi sau ridici lucruri.

Nu ești singură. Aproximativ trei pătrimi din femeile gravide simt dureri în spate la un anumit moment. Cel mai des durerea apare în ultimele luni, devinind din ce în ce mai rele cît timp progresează sarcina. Poate de asemenea să persiste după ce se naște copilul, dar durerile postpartum de spate de obicei se rezolvă în cîteva luni.

Veștile bune sunt că nu există nici o legătură dintre durerile de spate și rezultatul sarcinii.

Ce fel de dureri în partea de jos a spatelui sunt cele mai des răspîndite?

Experții descriu două tipuri de dureri în partea de jos a spatelui în sarcină: Durerea lombară intervine în zona vertebrelor lombare în partea de jos a spatelui, iar durerea posterioară pelviană este resimțită în spatele bazinului tău. Unele femei au simptome de ambele feluri în zona de jos a spatelui.

Durerea lombară este ca durerea în partea de jos a spatelui pe care ai avut-o înainte de a fi gravidă. O simți pe și în jurul coloanei aproximativ la nivelul taliei tale. Poți de asemenea să ai dureri pe care să le simți pînă la picioare. Șezutul jos sau în picioare pe perioade lungi de timp și ridicarea greutăților de obicei înrăutățesc durerile care tind să devină mai intense la sfîrșitul zilei.

Femeile gravide au și dureri posterioare în zona pelviană, care sunt simțite mai jos decît durerea lombară. Poți să le simți adînc în fese, pe unul sau pe ambele parți sau în spatele coapselor. Pot fi declanșate de activități precum mersul, urcarea scărilor, rostogolirea în pat, răsucirea sau ridicarea.

Pozițiile în care tu ești aplecată de la talie, precum așezarea pe scaun și aplecarea înainte în timp ce lucrezi la o masă – toate pot să înrăutățească durerile posterioare pelviene. Femeile cu dureri posterioare pelviene sunt mai susceptibile la dureri al osului pubian.

Ce pot face în legătură cu dînsele?

Exerciții

Poți să simți nevoia mai mult să te încolăcești în pat decît să faci exerciții cînd te doare spatele, dar nu sta mult timp în pat. Odihna în pat, în general, nu ajută în cazul durerilor de lungă durată și poți chiar să te simți mai rău. De fapt,  exercițiile pot fi ceea de ce ai nevoie.

Consultă-te cu medicul tău înainte de a începe un program de exerciții (sunt unele situații în care ar trebui să-ți limitezi exercițiile sau să renunți la ele). Atunci, ia în considerație:

• Exerciții de întărire a mușchilor pentru consolidarea mușchilor care țin de spate și de picioare, inclusiv mușchii abdominali.
• Înotul este un exercițiu grozav pentru femeile gravide, deoarece întărește mușchii abdominali și cei spinali de jos și flotabilitatea apei ia încărcătura din ligamente și încheieturi. Practică o oră de exerciții prenatale acvatice, dacă există una în localitatea ta. Aceasta poate fi foarte relaxant și există cercetări care sugerează ca exercițiile acvatice pot scădea intensitatea durerilor de spate în timpul sarcinii.
• Mersul este o altă opțiune bună. Este cu un impact scăzut și ușor de îndeplinit în rutina ta zi de zi.
• Pentru durerea lombară încearcă să faci înclinări pelviene, care pot ușura durerea de spate prin întărirea mușchilor .

Ai grijă de poziție și de mecanica bună a corpului.

• Stai dreaptă. Aceasta devine mai greu de făcut cu cît se schimbă corpul, dar încearcă să-ți păstrezi umerii în spate. Femeile gravide tind să încline umerii și să-și arcuiască spatele cu cît burtica lor crește, punînd mai multă tensiune pe coloană.
• Dacă stai așezată toată ziua, asigură-te că stai dreaptă. Sprijinîndu-ți picioarele cu un scăunel poate să prevină durerea lombară, de asemenea poți utiliza o pernă micuță pentru partea de jos a spatelui. Ia pauze de la șezut. Ridică-te și mergi un pic la fiecare oră.
• Este la fel de important să eviți să stai în picioare mult timp. Dacă trebuie să stai în picioare toată ziua, încearcă să faci o pauză la amiază și să stai culcată și să-ți sprijini coapsele și burtica cu perne.
• Ai grijă la mișcările care înrăutățesc durerea. Dacă ai durere pelviană posterioară, încearcă să limitezi activitățile precum urcatul scărilor. Și evită orice exercițiu ce necesită mișcare extremă a șoldurilor și a spinării.
• Poartă încălțăminte confortabilă și evită tocurile înalte. Cu cît crește burtica ta și se schimbă balanța, tocurile înalte vor dăuna posturei și mai mult și vor crește șansele de împiedicări și căderi.
• Divizeză greutatea obiectelor pe care trebuie să le cari. Cărînd cîte o pungă în ambele mîini va fi mult mai bine decît una singură grea.
• Ai grijă cînd te scoli din pat: Îndoaie picioarele la genunchi și șolduri cînd te întorci pe altă parte, și folosește mîinile pentru a te împinge în sus în timp ce legeni picioarele peste pat.
• Pentru a te odihni bine noaptea, încearcă să dormi pe o parte cu unul sau cu ambii genunchi îndoiați cu o pernă între picioare. Cu cît avansează sarcina, folosește altă pernă pentru a-ți sprijini abdomenul.

Varicoza

Ce este varicoza?

Varicoza reprezintă venele dilatate care se pot umfla aproape de suprafața pielii. Aceste vene albastre sau violete sunt mai predispuse să apară pe picioare, deși poți să le ai pe vulvă sau în altă parte. (De fapt, hemoroizii sunt doar niște vene edemațiate în zona rectală.)

Poți să ai puțin sau să nu ai deloc disconfort de la dilatarea varicoasă a venelor, sau ele pot să-ți facă să simți picioarele grele sau dureroase. Pielea din jurul venelor mărite în volum poate, de asemenea, să-ți cauzeze durere, pulsații sau să simți arsuri. Simptomele tind să se înrăutățească la sfîrșitul zilei, în special dacă ai fost în picioare mult timp.

Multe femei dezvoltă varicoza în timpul sarcinii. Pe cît crește uterul, el pune presiune pe vena mare din partea dreaptă a corpului tău (vena cavă inferioară), care la rîndul ei mărește presiunea în venele picioarelor.

Veștile bune sunt că varicoza tinde să se îmbunătățească după ce ai născut, mai ales dacă nu ai avut varicoză înainte de asta. Și dacă nu te faci mai bine, sunt o varietate mare de metode de a le trata.

Ce pot face pentru a preveni varicoza?

Tu poți să fii în stare să le previi sau să le minimalizezi. Iată cîteva sfaturi:

• Fă exerciții regulat. Chiar și o plimbare ușoară în jurul blocului poate să ajute circulației.
• Încearcă să păstrezi greutatea recomandată pentru stadiul gravidității tale.
• Ridică-ți picioarele și tălpile la fiecare ocazie. Folosește o cutie sau un scăunel pentru a-ți odihni picioarele cînd stai și păstrează picioarele ridicate pe o pernă cînd stai culcată.
• Nu-ți îndoi unul peste altul picioarele sau genunchii cînd stai așezată.
• Nu sta așezată sau în picioare o perioadă lungă de timp fără mici pauze pentru a te mișca.
• Dormi pe partea stîngă. Fixează o pernă în partea dorsală a spatelui și ridică-ți picioarele cu o pernă. Deoarece vena cavă inferioară este pe partea dreaptă, culcarea pe partea stîngă eliberează vena de sub greutatea uterului, prin urmare scăzînd presiunea de pe venele picioarelor și tălpilor.
• Poartă ciorapi speciali de suport. Acești colanți sunt disponibili în farmacii. Ei sunt strînși la gleznă și devin mai largi în susul piciorului, făcînd ca sîngele să curgă mai ușor înapoi la inimă. Ce rezultat, ei ajută să prevină dilatarea venelor și pot să nu permită înrăutățirea varicozei.

Pentru a preveni acumularea sîngelui în picioare, îmbracă-ți colanții înainte de a te da jos din pat dimineața. Ciorapii de suport pot fi supărători, mai ales cînd e foarte cald, dar varicoza poate fi și mai neconfortabilă.

Este varicoza ceva serios?

Cînd ai varicoză, venele dor, și ele pot fi neplăcute la vedere, dar în general ele nu sunt periculoase într-un termen scurt de timp, deci tratamentul, dacă e necesar, poate aștepta și după naștere. Un procent mic de persoane care au varicoză dezvoltă cheaguri mici de sînge aproape de suprafața pielii (boală numită tromboză venoasă superficială). Cînd acest gen de cheag se dezvoltă, poți simți vena tare, asemeni unei funii, și zona din jurul ei poate deveni roșie, fierbinte sau dureroasă.

Aceste cheaguri de obicei nu sunt serioase, dar mai bine anunță-l pe medic dacă crezi că ai unul. Ocazional, zona din jurul unui cheag se infectează (în acest caz poți simți febră sau friguri) și va trebui să ți se administreze urgent antibiotice. Sună-l, de asemenea, pe medic imediat dacă unul din picioarele tale a devenit semnificativ mai umflat sau are puncte dureroase, sau pielea din jurul venelor și-a schimbat culoarea.

Nu confunda tromboza venoasă superficială cu o boală gravă numită tromboză venoasă profundă (TVP) , în care cheagurile s-au dezvoltat în venele profunde, de obicei în picioare. Graviditatea te face mai susceptibilă la TVP chiar dacă nu ai avut pînă acum varicoză. Procentul ca tu să te îmbolnăvești de TVP în timpul sarcinii sau în săptămînile după ce ai născut e de 1 la 1000.

Dacă dezvolți TVP, poți să nu ai nici un simptom, sau poți să ai edeme dureroase, pe neașteptate în glezne, picioare și coapse. Poate să te doară mai tare cînd piciorul este încordat sau cînd stai în picioare și poți avea și o febră ușoară. Dacă observi unul din aceste simptome, sună-l pe medic imediat. Dacă ai vreun cheag de acest fel, va trebui să te internezi în spital și să fii tratată cu medicamente pentru a subția sîngele tău.

Lăsat netratat, cheagul poate să se rupă și să călătorească pînă la plămîni, o complicație foarte serioasă, amenințătoare pentru viață numită embolism pulmonar. Semnele de embolism pulmonar includ dificultăți în respirație, respirație dureroasă, tuse (chiar și cu sînge), panică sau bătăi de inimă accelerate. În aceste cazuri trebuie să suni la 903 imediat.

Este vreo posibilitate să mă debarasez de varicoză?

Varicoza se îmbunătățește deseori de la 3 la 4 luni după naștere, deși cîteodată durează și mai mult timp, dar există cazuri cînd starea ta nu se schimbă după naștere. (Aceasta e mai probabil să se întîmple dacă ai avut mai multe gravidități).

În acest timp, e o idee bună să continui să porți colanți de sprijin, să faci exerciții regulat, să eviți șederea pe scaun sau în picioare timp îndelungat, și să încerci să-ți ridici picioarele de cîte ori e posibil. Dar dacă varicoza persistă și devine prea neconfortabilă sau chiar dacă ești nemulțumită de felul cum venele arată, ai o varietate de opțiuni în tratamentul lor. Adresează-te la medic pentru consultații ulterioare.

Eliminări vaginale

Îmi pare mie sau eu am mai multe secreții acum?

Nu este imaginația ta. Este destul de obișnuit să ai mai multe secreții în timpul sarcinii.

Ceea ce observi tu sunt probabil scurgeri vaginale normale – secreția fără miros sau cu un miros ușor pe care ai observat-o  pe lengerie înainte de a fi însărcinată. Acum doar este mult mai multă, din cauza producției mărite de estrogen sau un flux mai mare de sînge în zona vaginală. Eliminările sunt făcute din secrețiile de la cervix și vagin, celulele bătrîne de pe pereții vaginului și flora bacterială normală din vagin. Vei observa probabil mai multe eliminări vaginale cu cît te apropii de naștere, deși e mai probabil să arate diferit de ceea ce ai văzut pînă acum.

În sarcina devreme, secrețiile cervicale umplu canalul cervical și creează o barieră de protecție – așa-numit tampon de mucus. Cu cît cervixul începe să se subțieze  și să se dilate, poate să expulzeze mucusul, și vei observa că eliminarea arată ca albușul oului sau mucusul de la nasul înfundat în timpul răcelii. Poți să expulzezi acest tampon ca o formațiune întreagă gelatinoasă. Această eliminare poate avea o urmă de sînge.

Cînd ar trebui să-l sun pe medic?

Dacă este multă eliminare subțire și curată, va fi greu pentru tine să înțelegi dacă este mucus sau dacă e doar lichidul amniotic.Dacă ai dubii, contactează medicul.

Sună-l pe medic imediat dacă încă nu ai 37 de săptămîni și observi o creștere de secreții sau o schimbare în tipul de secreție (devine apoasă, ca mucus sau cu sînge – chiar dacă e doar roză sau cafenie). Aceasta poate fi un semn naștere prematură.

Trebuie, de asemenea, să-l anunți pe medic dacă suspectezi ca ai o infecție, dacă ai eliminări albe, fără miros care îți cauzează disconfort precum durere în timpul micțiunii sau a actului sexual, inflamație sau usturime sau dacă vulva ta pare inflamată – poți să ai candidoză.

Dacă observi o eliminare albă sau sură cu un miros de pește după sex (cînd eliminarea se amestecă cu sperma), poți să ai o altă infecție vaginală numită vaginoză bacterială.

Dacă secrețiile sunt galbene sau verzi și spumoase cu un miros neplăcut, poși să ai trihomoniază, o infecție sexual transmisbilă. Alte posibile simptome a trihomoniazei include vulva sau vaginul  roșu, iritat sau dureros și disconfort în timpul micțiunii sau în timpul actului sexual.

Dacă eliminarea este mirositoare sau spumoasă sau galbenă, verde sau sură, poți avea o altă infecție vaginală sau o infecție sexual transmisibilă, chiar dacă nu ai simptome de iritare, durere sau arsuri.

În orice caz, dacă crezi că ai o infecție, nu încerca să te tratezi singură cu medicamente de la tejghea. Simptomele nu sunt întotdeauna ușor de deosebit, deci este important să vizitezi întîi medicul pentru o diagnoză corectă și pentru a fi sigură că ești tratată corespunzător.

Pot face ceva împotriva acestor secreții?

Dacă secrețiile nu au legătură cu infecțiile, nu ai nimic de făcut să oprești scurgerea, dar poți să utilizezi absorbante dacă ai nevoie ( Nu utiliza tampoane în timpul sarcinii.)

Pentru a păstra zona genitală sănătoasă,  păstreaz-o curată, întotdeauna șterge-o din față spre spate și utilizează lengerie din bumbac. Evită pantalonii strînși, băile cu spumă, absorbantele mirositoare sau hîrtia de viceu, spray-urile igienice feminine și săpunurile mirositoare.

Și nu fă băițe vaginale!!! – acestea pot dezechilibra flora vaginală și crește riscul unei infecții vaginale. Mai mult ca atît, doctorii și moașele descurajează băițele vaginale în timpul sarcinii, deoarece în cazuri rare pot introduce aer în sistemul circulator prin vagin, ceea ce poate să cauzeze complicații serioase.

Constipatiile

De ce eu sunt atît de constipată?

Constipația este o problemă obișnuită în timpul sarcinii. Mai mult de jumătate din gravide devin constipate la un anumit moment.  O cauză este o creștere a hormonului progesteron , care relaxează mușchii netezi ai corpului, incluzînd pe cei din canalul digestiv. Aceasta înseamnă că mîncarea trece prin intestine mult mai încet. Și problema poate fi agravată mai tîrziu în sarcină de presiunea uterului tău în creștere asupra rectului.  Suplimentele de fier, mai ales în doze mari pot înrăutăți constipațiile.

Ce pot să fac în legătură cu constipațiile?

Iată cîteva sfaturi pentru prevenirea și ușurarea constipațiilor.

• Consumă mîncare ce conține fibre precum cerealele integrale și pîinea, orezul brun, fasolele și fructe și legume proaspete în fiecare zi. Adaugă cîteva lingurițe de grîu neprocesat (se găsește în magazinele cu mîncare sănătoasă) la cerealele tale dimineața și bea și un pahar de apă după. Trebuie să știi că schimbarea poate apărea abea în cîteva zile.
• Bea multă apă – cel puțin de la 6 la 8 pahare pe zi. Un pahar cu suc în fiecare zi, în special suc de prune poate de asemenea să fie de ajutor. Unii oameni cred că consumînd un pahar cu apă caldă imediat după ce s-au trezit pune lucrurile în mișcare.
• Fă exerciții regulat. Mersul, înotul , bicicleta sau yoga pot să ușureze constipațiile și să te facă să te simți mai ușoară și mai sănătoasă.
• Intestinele tale e posibil să fie active după fiecare masă, deci fă-ți timp să treci pe la baie după ce mănînci. Ascultă-ți corpul. Niciodată nu amîna să te duci la baie, cînd simți nevoia.
• Dacă multivitaminele tale conțin mult fier (și nu ești anemică), roagă-l pe medic să-ți schimbe suplimentele cu fier mai puțin.
• Dacă măsurile de mai sus nu ajută, vorbește cu medicul despre luarea suplimentelor bogate în fibre sau cele care înmoaie scaunul.

Este constipația ceva serios?

De obicei, nu, dar ocazional poate fi simptomul unei alte probleme. Dacă ai constipație severă care este acompaniată de dureri în abdomen, alternează cu diaree sau în fecale este sănge, anunță-l pe medic imediat.

De asemenea, încordarea în timpul mișcării intestinelor sau un scaun tare poate duce la  hemoroizi, care sunt vene umflate în zona rectală. Hemoroizii pot fi extrem de neconfortabili, deși ei rar cauzează probleme grave. În majoritatea cazurilor, dacă durerea este severă sau ai sîngerări rectale, anunță-l pe medic ca să fii tratată.

Edemele

De ce genunchii mei și picioarele sunt atît de umflate?

Ceea prin ce treci tu se numește edemăe – atunci cînd un exces de lichide se strînge în țesutul tău. Este normal să ai edeme moderate în timpul sarcinii, deoarece reții mai multă apă. Schimbările în sînge pot cauza lichidul să se deplaseze în țesuturi.

În plus, uterul tău în creștere pune presiune pe venele pelviene și pe vena ta cavă(  vena mare pe partea dreapta a corpului care transportă sîngele de la membrele inferioare la inimă). Presiunea încetinește întoarcerea sîngelui de la picioare, care forțează lichidul din vene în țesuturile picioarelor și genunchilor, provocînd edeme.

Din această cauză, edemele cel mai probabil te vor deranja în al treilea trimestru. Pot fi mai severe pentru femeile cu lichid amniotic excesiv sau care au mai mulți bebeluși. Edemele tind să se înrăutățească la sfărșitul zilei sau în timpul verii.

După ce ai născut bebelușul , edemel vor dispărea destul de rapid cu cît corpul elimină lichidul în exces. Există posibilitatea să te urinezi frecvent sau să transpiri mult în primele zile după naștere.

Cînd trebuie să mă îngrijorez de edeme? 

O anumită cantitate de edeme este destul de normal pentru genunchi și picioare în timpul gravidității. Poți să ai, de asemenea, o unflare ușoară la mîini.

Anunță-l pe doctor dacă observi edeme ale feței sau încețoșarea ochilor, mai mult decît umflarea ușoară a mîinilor sau unflarea excesivă a picioarelor sau gleznelorr. Aceasta poate fi un semn de preeclampsie, o condiție serioasă. Dacă, odată cu edemele, este mărită și tensiunea arterială (peste 140/90 mm Hg) – adresează-te urgent la medic !

Anunță-l pe medic imediat dacă observi că un picior este semnificativ mai umflat ca celălalt, în special dacă ai vreo durere sau sensibilitate în coapsă sau gambă. Acestea pot semnala tromboza (formarea cheagurilor de sînge), o altă condiție serioasă..

Cum aș putea să minimilizez edemele?

Poți să ușurezi presiunea ridicată pe venele tale dacă te culci pe partea stîngă, pentru că vena cava este pe partea dreaptă a corpului.

Iată cîteva sfaturi:

• Pune-ți picioarele cît mai sus posibil. La serviciu, ajută dacă pui un scaunel mic sau mai multe cărți sub masă.
• Nu încrucișa picioarele sau genunchii cînd te așezi.
• Întindeți picioarele frecvent cînd stai așezată. Întindeți piciorul în afară, mai întîi călcîiul și ușor îndoaie piciorul pentru a întinde mușchii gambei. Rotește gleznele și mișcă degetele.
• Ia pauze frecvente de la șezut și stat. O plimbare scurtă din cînd în cînd va face ca sîngele să circule în extremitățile inferioare..
• Poartă încălțăminte confortabilă pentru a comoda orice umflătură a picioarelor.
• Nu purta ciorapi sau colanți care au benzi strînse în jurul gleznelor sau gambelor. .
• Încearcă ciorapi speciali pentru vene. Îmbracă-i înainte de a te coborî din pat dimineața ca sîngele să nu se oprească în jurul gleznelor.
• Bea multă apă. Surprinzător, aceasta ajută ca corpul să rețină mai puțină apă.
• Fă exerciții regulat, în special prin mers, înot sau pedalînd o bicicletă. Poți încerca și ore de aerobică acvatice care pot reduce temporar edemele, în particular dacă nivelul apei este aproape de umeri.
• Mănîncă bine , și evită fast-food-ul.

Încearcă să nu lași edemele să te depășească. Edemele sunt stări ce vor trece în curînd după ce ai născut.

Depășirea unui avort spontan

Dacă o sarcină se încheie spontan înainte de 22 de săptămîni, acest fenomen este cunoscut ca avortul spontan. Avorturile spontane sunt destul de des întîlnite în primele trei luni de gestație și aproximativ una din cinci sarcini se încheie astfel. Multe avorturi spontane în faze incipiente (înainte de 14 săptămîni) se întîmplă, deoarece ceva nu e în regulă cu embrioonul – viitorul bebeluș. Pot fi și alte cauze a avorturilor spontane, precum problemele cu hormonii și închegarea sîngelui.

Un avort spontan tardiv poate fi cauzat de o infecție, probleme ale placentei sau cervixul (colul uterin) este prea slab și s-a deschis prea devreme în timpul gravidității.

Simptomele

Un avort spontan în primele săptămîni se poate începe ca un ciclu, cu sîngerări sau crampe ușoare sau dureri de spate. Durerea și sîngerarea se pot înrăutăți și se pot transforma în hemoragie cu cheaguri de sînge și crampe destul de puternice.Cu un avort tîrziu, poți ajunge la o naștere timpurie.

Dacă sîngerezi sau ai dureri la orice etapă a sarcinii, contactează-ți doctorul sau sună 903.

Dacă ai mai mult de șase sau șapte săptămîni, medicul poate să-ți recomande o ecografie să vezi dacă bebelușul tău are bătăi de inimă și dacă se dezvoltă normal. Cîteodată sîngerarea se oprește de la sine și sarcina ta va continua destul de normal.

Unele femei află că fătul a decedat doar după ecografia de rutină. Dacă nu au avut sîngerări sau dureri, acesta poate fi unșoc uriaș, în special dacă aparatul ecografic arată că el a murit zile sau săptămîni în urmă. Aceasta este numită cîteodată sarcină oprită în evoluție.

Unele femei află la ecografie că au o sarcină molară, ceea ce înseamnă că sarcina nu are succes și bebelușul nu se va dezvolta. Aceasta nu e este ca și avortul, de aceea este necesară o procedură chirurgicală pentru a îndepărta sarcina molară.

Tratamentul pentru avortul spontan

Cîteodată e de preferat să aștepți și să lași avortul să se întîmple natural, dar există trei metode de a interveniîn procesul de avort:

• Medicamentele. Poate să ți se ofere pastile pentru a porni sau accelera procesul de avort.
• O operație. Dacă ai fost gravidă pentru mai puțin de 14 săptămîni, doctorul poate să te sfătuie să faci o operație numită ERPC (evacuarearamășițelor produsului de concepție). Aceasta va goli conținutul uterului tău. Această procedură este făcută sub anestezie. Cervixul este lărgit un pic și conținutul uterului este îndepărtat prin aspirație. Nu se recomadă evacuarea uterului prin chiuretaj, deoarece poate fi traumat invelișul intern al uterului – endometrul.
• Nașterea indusă. Dacă bebelușul tău moare după 14 săptămîni, poți să intri în contracții uterine asemănătoare nașterii. Dacă aceasta nu se întîmplă, îți vor fi oferite medicamente care să inițieze sau să grăbească contracțiile uterune.

După avort

Un avort timpuriu este foarte puțin probabil că îți va afecta șansele de a avea un bebeluș în viitor. Dacă ai două sau mai multe avorturi unul după altul, poate să existe o problemă și trebuie să te adresezi unui specialist pentru investigații ulterioare. Totuși, cîteodată, cauzele nu pot fi descoperite niciodată.

Atît femeilor, cît și bărbațilorle va fi dificil să se împace cu un avort în orice stadiu.Tu aproape la sigur vei simți un sentiment de pierdere. Vei avea nevoie de timp să treci peste durerea pierderii bebelușului, mai ales dacă avortul s-a întîmplat într-o perioadă tardivă a sarcinii tale.

Poți să te simți șocată, distrasă, furioasă sau doar înțepenită. Poți să te simți vinovată, gîndindu-te că poate avortul a fost cauzat de ceva ce tu ai făcut sau nu ai făcut. Este important de știut, oricare ar fi cauza, avortul nu e niciodată vina cuiva. Dacă un avort e pe cale să se întîmple, nu e nimic ce poate opri la timp acest proces.

Dacă ești gravidă cu mai mult de un copil (o graviditate  multiplă), un stil de viață sănătos și dieta te vor ajuta să te descurci cu sarcina și să le oferi bebelușilor tăi cel mai bun început în viață.

Sfatul pentru păstrarea sănătății în sarcină este similară și pentru cazul în care ai gemeni, tripleți sau un singur bebeluș. Mănîncă bine, fă exerciții ușoare, bea multe lichide și dacă te simți stresată, apelează la ajutorul prietenilor sau familiei sau vorbește cu medicul.

Foarte puține cercetări au fost făcute legate de nutriția în timpul sarcinii multiple, deci cel mai bun sfat este să utilizăm o dietă echilibrată și sănătoasă. Dacă te simți flămîndă, alimentează-te cu gustări, precum fructe proaspete, iaurt slab degresat sau sandwichiuri umplute  cu cașcaval răzuit, șuncă sau ton.Așteptarea celor doi bebeluși nu înseamnă că trebuie să manînci cu mult mai mult decît dacă ai doar un singur copil.

Poate să ți se ofere preparate din fier în timpul sarcinii, deoarece ai riscuri mai mari să dezvolți anemie dacă ai gemeni. Discută aceasta cu doctorul tău.

La ce îngrijire antenatală pot să mă aștept?

Deoarece există un risc ridicat asociat cu sarcina multiplă, în special dacă bebelușii tăi împart aceeași placentă, o îngrijire antenatală bună este esențială.

Este important să frecventezi vizitele regulate la ecograf ce îți vor fi oferite între 8 și 14 săptămîni. Aceasta e cel mai bun moment pentru a determina ce tip de placentă și ce membrane au bebelușii tăi, verifică datele pentru a trece un test la sindromul Down. O scanare pentru a verifica anormalitățile structurale va fi executată între 18-22 săptămîni. Numărul de verificări și de scanări îți vor fi oferite în dependență de tipul de gemeni sau de multipli pe care îi ai.

Tipul de gemeni

Există trei tipuri de gemeni. Principiile biologice sunt aceleași pentru tripleți, deși acestea sunt mai complexe decît cele în cazul gemenilor. Cele trei tipuri de gemeni sunt:

• gemeni dichorionic diamniotici (DCDA) : fiecare are propria lor placentă cu membrana proprie interioară (amnion) și membrană proprie exterioară (chorion)
• gemeni monochorionic diamniotici (MCDA): împart o singură placentă cu o singură membrană exterioară și cu două membrane interioare (adică fiecare are propriul sac amniotic)
• gemeni monochorionic monoamniotici (MCMA): au o singură placenta și se află întrun sac amniotic comun

Toți gemenii care nu sunt identici sunt DCDA (deoarece provin din două ovule diferite), și o treime din gemenii identici sunt  DCDA. Celelalte două-treimi de gemeni identici (proveniți din un ovul care s-a divizat la etape precoce de dezvoltare) sunt MCDA, și doar 1% din gemenii identici sunt MCMA.

La ce îngrijire în plus pot să mă aștept?

Dacă bebelușii sunt monochorionic diamniotici (MCDA), te poți aștepta la mai multe ecografii și monitorizare mai aprofundată, deoarece  acest tip de gemeni au cel mai mare risc de Twin-Twin Transfusion Syndrome (TTTS),  o anormalitate a placentei. Ecografiile sunt de obicei la fiecare două săptămîni de la 16 săptămîni, și trebuie să vizitezi regulat un medic specializat.

Dacă bebelușii tăi sunt monochorionic monoamniotici (MCMA),vei avea, de asemenea, ecografii frecvente, deoarece acest tip de gemeni au deseori măriri în volum a inimii, care poate cauza complicații. Acest tip de gemeni sunt rari, deci poți să te aștepți la îngrijirea specialistului și la monitorizare aprofundată. Trebuie să vizitezi specialiști înalți calificați care au avut grijă de acest gen de gemeni mai înainte. La moment, practica a demonstrat că nașterea în sarcina MCMA intervine la 32-33 de săptămîni.

Dacă bebelușii tăi sunt dichorionic diamniotici (DCDA), riscurile pentru sănătatea lor în pîntecele mamei sunt mult mai mici. Tu vei fi scanată la fiecare patru săptămîni.

Riscurile pentru tine și pentru bebelușii tăi întro sarcină multiplă 

În timp ce majoritatea sarcinilor multiple sunt sănătoase și dau naștere la copii sănătoși, există riscuri de care trebuie să fii informată cînd ești gravidă cu doi sau mai mulți copii. Asigură-te să vizitezi toate programările tale antenatale, încît orice problemă minoră să fie descoperită la timp și tratată corespunzător.

Riscurile pentru tine cînd ai sarcină multiplă  

Dacă ești gravidă cu mai mult de un copil, ai un risc mai mare de la toate complicațiile asociate cu graviditatea și nașterea:

• ai un risc mai mare de avort, anemie, hemoragie, naștere prematură și operație cezariană   sau  ventuza obstetricală sau aplicarea forcepsului.
• aproape 25% din sarcinile multiple vor fi complicate de hipertensiune gestațională (indusă de sarcină).
• riscul unei pre-eclampsii este de trei ori mai înalt pentru sarcinile cu gemeni și de nouă ori mai mare pentru tripleți.
• e foarte probabil să ai diabet gestational.

Riscurile pentru bebeluși

• jumătate din gemeni sunt născuți prematur (înainte de 37 de săptămîni) și au o greutate mai mică de 2,5 kg; tripleții au 90% șanse să se nască prematur și să aibă greutate sub normă.
• riscul decesului pentru bebelușii prematuri în jurul primei săptămîni al nașterii este de  cinci ori mai mare pentru gemeni și de nouă ori mai mare pentru tripleți decît pentru un singur bebeluș.
• gemenii identici au un risc mai mare de anomalii congenitale.
• gemenii au riscul de patru ori mai mare, iar tripleții de 18 ori mai mare să aibă paralizie cerebrală infantilă decît un singur copil.

Twin-Twin Transfusion Syndrome

Twin-Twin Transfusion Syndrome (TTTS) afectează gemenii identici care împart aceeași placentă (gemenii monochorionici). Riscul e mai mare pentru gemenii MCDA, dar poate surveni și în cazul gemenilor MCMA de asemenea. Aceasta e cauzată de conectarea vaselor de sînge în placenta gemenilor. Aceasta rezultă într-un flux de sînge dezechilibrat de la un geamăn la altul , lăsînd un bebeluș cu un volum de sînge mai mare ca pe altul.

TTTS afectează 10-15%  din graviditățile monochorionice și, dacă nu este detectată, poate duce la decesul fătului. Tratamentul pentru  TTTS variază și este determinat de mai mulți factori. Este important de discutat aceasta cu consultantul tău, pentru că ceea ce lucrează într-o sarcină  TTTS poate să nu fie calea potrivită pentru alta.

Opțiuni la naștere

Gemenii și tripleții sunt mai mult ca probabil că se vor naște devreme, deci este important să înțelegi opțiunile tale la naștere.

Gemenii și multiplii se nasc, de obicei, între 37 și 38 de săptămîni. Mai puțin de o jumătate din gravidități durează peste 36 de săptămîni și doar 1.5%  din sarcinile cu tripleți of triplet trec peste această perioadă. Durata medie a sarcinii cu tripleți este de 34 de săptămîni.

Fii pregătită ca bebelușii tăi să petreacă un timp în îngrijire specială. Doar aproape jumătate din mamele cu gemeni și-au văzut cel puțin unul din copii în îngrijire neonatală, în timp ce peste 90% din tripleți au nevoie de îngrijire neonatală.

Naștere vaginală

Aproape jumătate din gemeni sunt născuți vaginal și procesul este similar cu acel a unui singur bebeluș.

Dacă primul din gemeni este în poziția cu capul în jos (cefalic), de obicei se ia în considerare nașterea vaginală. Totuși, pot exista și alte motive medicale care ar împiedica această naștere. Dacă ai avut în trecut o cezariană, nu este recomandat să ai acum o naștere vaginală cu gemeni.

O dată ce primul bebeluș s-a născut, moașa sau doctorul vor verifica poziția celui de-al doilea prin atingerea burții sau prin examinare vaginală. Dacă al doilea făt este într-o bună poziție pentru a se naște, apele din furul lui se vor rupe și al doilea bebeluș ar trebui să se nască de îndată după primul , deoarece cervixul e deja dilatat complet.

Cezariana 

Multe mame cred că e numaidecît să ai cezariană dacă ai gemeni. Este adevărat că mai mult din jumătate din gemeni și aproape toți tripleții sunt născuți prin această metodă. Poți să alegi să ai o cezariană de la începutul nașterii sau doctorul poate să-ți recomande o cezariană mai tîrziu ca rezultat al potențialelor complicații.

Poziția bebelușului tău poate determina dacă nou-născuții trebuie să fie scoși prin cezariană. Dacă primul bebeluș este într-o poziție pelviană (picioarele, genunchii sau fesele primele) sau unul din gemeni este culcat într-o poziție transversă (perpendicular pe axa uterului), va trebui să ai operație cezariană.

Unele condiții, de asemenea, înseamnă că vei avea nevoie de operație cezariană, de exemplu dacă ai placenta previa ( o placentă joasă, care acoperă orificiul intern al colului uterin) sau dacă gemenii tăi împart o placentă (monochorionici).

Chiar dacă plănuiești o naștere vaginală, poți să ajungi să necesiți de urgență o cezariană. Aceasta se poate întîmpla, deoarece bebelușii pot avea deficit de oxigenare, cînd cordonul ombilical cade (cînd cordonul cade în canalul de naștere înaintea bebelușului), ai presiune arterială înaltă sau nașterea este foarte înceată.

În cazuri foarte rare, poți naște un bebeluș vaginal și să ceri o cezariană pentru a-l doilea copil dacă el devine asfixiat (scade brusc aportul de oxigen). Aceasta se întîmplă în mai puțin de 5% din nașterile cu gemeni.

Alăptarea gemenilor

E posibil să alaptezi gemeni sau chiar tripleți. Poți descoperi că o combinație de alăptare și de hrănire artificială este cea mai bună pentru tine, mai ales dacă ai tripleți sau mai mulți copii.

Dacă ai tensiune arterială înaltă sau hipertensiune, inima ta trebuie să lucreze mai activ pentru a pompa sîngele prin corp. Aceasta poate duce la slăbirea mușchiului inimii.

Hipertensiunea afectează aproximativ 10%-15%  din gravide.  Există diferite tipuri de hipertensiune în sarcină:

• Dacă deja ai tensiune arterială înaltă (hipertensiune cronică)
• Tensiune arterială înaltă legată cu graviditatea ( hipertensiune gestațională) și pre-eclampsie

Dacă deja ai tensiune arterială înaltă

Unele femei au hipertensiune cronică. Cu alte cuvinte, ele au deja tensiune arterială înaltă înainte de a deveni gravide. Această condiție afectează 1%-3%  din femeile însărcinate, ceea ce înseamnă că din 100 de gravide, până la trei ar avea presiune arterială înaltă înainte de sarcină.

Unele tratamente cu medicamente pentru tensiune arterială înaltă nu sunt recomandate pentru  femeile gravide. Dacă primești pastile este important să-ți consulți medicul pentru a vedea dacă e nevoie să-ți schimbi medicamentele înainte de a deveni gravidă.

Dacă îți sunt administrate medicamente pentru a-ți scădea presiunea arterială, acestea pot reduce fluxul sîngelui spre placentă și spre bebelușul tău. Este important ca echipa antenatală să te monitorizeze pentru a se asigura că creșterea copilului tău rămîne normală. Asigură-te că te duci la toate vizitele tale antenatale cu moașa sau cu doctorul.

Tratamentul tău

În timp ce tipul de tratament ce ți se va oferi depinde de cauza presiunii tale arteriale, cheia spre o sarcină sănătoasă este asigurarea că presiunea ta arterială rămîne sub control. Din nou, verificările de rutină sunt cea mai bună metodă de a-ți monitoriza condiția.

Presiunea arterială înaltă ca rezultat al sarcinii (indusă de sarcină)

Hipertensiunea gestațională afectează 5%-10%  din gravidități. Aceasta înseamnă că din 100 de femei gravide, 5 din 10 femei vor dezvolta presiune arterială înaltă pentru prima dată în viață în timpul sarcinii. Aceasta este hipertensiune arterială cauzată de stresul în plus suferit de corpul tău. Dacă odată cu hipertensiunea arterială la gravidă se determină și proteine în urină, se consideră că ea are preeclampsie.

Pre-eclampsia

Pre-eclampsia afectează 2-5% din gravidități. Dacă este lăsată fără tratament, poate duce la convulsii, și în cazuri rare la decesul mamei.

Pre-eclampsia este o condiție ce afectează unele gravide de obicei în a doua perioadă a sarcinii (aproximativ la 20 de săptămîni) sau imediat după nașterea bebelușului.

Femeile cu pre-eclampsie au tensiune arterială înaltă, reținerea lichidelor (edeme) și proteine în urină ( proteinurie). Dacă nu e tratată, poate duce la complicații serioase.

Pentru bebelușul care încă nu s-a născut, pre-eclampsia poate cauza probleme de creștere.

Pre-eclampsia se întîmplă rar înainte de 20 de săptămîni. Majoritatea cazurilor se petrec în al treilea trimestru (de la 27 de săptămîni pînă la nașterea copilului).

Primele simptome

Gravidele cu pre-eclampsie dezvoltă mai întîi de toate aceste simptome:

• presiune arterială înaltă (hipertensiune)
• proteinurie (proteine în urină)

Tu probabil nu vei observa aceste simptome, dar doctorul trebuie să le capteze în timpul vizitelor tale antenatale.

Presiunea arterială înaltă afectează 10-15% din toate femeile însărcinate, deci acest simptom singur nu sugerează pre-eclampsia. Prezența proteinelor în urină la femeile cu hipertensiune arterială este un bun indicator al acestei condiții.

Simptomele progresive

Cu cît se dezvoltă  pre-eclampsia , se produce reținerea lichidelor, care cauzează deseori umflarea neașteptată a picioarelor, a gleznelor, a feței și a mîinilor.

Edemațierea este un simptom des întîlnit în sarcina fiziologică, dar tinde să se localizeze în partea de jos a corpului, precum picioarele sau gleznele. Dacă edemele se dezvoltă brusc și afectează în particular fața și mîinile, poate fi pre-eclampsie.

Cu cît progresează  pre-eclampsia, ea poate cauza:

• dureri de cap severe
• probleme cu vederea, precum încețoșarea sau vederea luminilor licărinde
• dureri în partea de sus a abdomenului  (chiar dedesubtul coastelor)
• voma
• acumularea unei greutăți excesive din cauza reținerii lichidelor
• sentimentul de a nu te simți în general bine

Dacă observi vreun simptom al pre-eclampsiei, caută ajutor medical imediat.  

Fără tratament imediat, pre-eclampsia poate duce la un număr de complicații serioase precum:

• eclampsia (convulsii)
• sindromul HELLP – o problemă combinată a ficatului și de coagulare a sîngelui
• hemoragie intracraniană

Simptomele unui bebeluș în burta mamei

Principalul semn de pre-eclampsie în cazul unui copil în uter este creșterea înceată. Aceasta este cauzată de alimentarea insuficientă cu sînge prin placenta bebelușului. Fătul în creștere primește mai puțin oxigen și mai puține substanțe nutritive decît ar trebui, ceea ce poate afecta dezvoltarea lui. Aceasta este numită restricție de creștere intra-uterină.

Deși cauza exactă  a pre-eclampsiei  nu este cunoscută,  se consideră că ea apare atunci cînd există o problemă cu placenta (organul ce leagă alimentarea cu sînge a bebelușului de mamă) .

Gravidele cu pre-eclampsie pot să nu realizeze că sunt bolnave. Pre-eclampsia este, de obicei, diagnosticată în timpul vizitelor antenatale de rutină.

Pre-eclampsia nu foarte gravă poate fi monitorizată cu teste regulate ale tensiunii arteriale și ale urinei la vizitele antenatale regulate și de obicei dispar curînd după naștere. Pre-eclampsia severă trebuie să fie monitorizată în spital.

Cine este afectat

Pre-eclampsia medie afectează pînă la 10% din primele sarcini ale femeilor. Pre-eclampsia mai severă afectează 1-2%  din gravide. Dacă ai pre-eclampsie în timpul primei sarcini, va fi foarte probabil ca o vei avea din nou în viitoarele tale gravidități.

Tratamentul pre-eclampsiei

Tratamentul pentru pre-eclampsie  se concentrează pe scăderea presiunii arteriale și controlarea celorlalte simptome, cîteodată cu medicamente. Unicul mod de a trata pre-eclampsia este de a naște bebelușul și a înlătura cauza acestei maladii – placenta. În unele cazuri aceasta poate însemna inducția nașterii (începerea nașterii artificial, deși aceasta depinde de termenul sarcinii. A se naște prematur( înainte de 37 de săptămîni) poate fi periculos pentru bebeluș, dar nașterea poate fi cîteodată necesară pentru a ușura simptomele mamei.

Deși este imposibil să prezici sau să previi pre-eclampsia, există unele dovezi care arată că primirea aspirinei  și a suplimentelor din calciu devreme în sarcină poate ajuta. Totuși, nu trebuie să iai medicamente în timpul gravidității fără a discuta în prealabil cu medicul.

In mod normal, durata sarcinii la specia umana este de 280 zile, adica exact 40 saptamani incepand cu prima zi de la ultima menstruatie, sau de 266 zile de la ovulatie, aceste date fiind calculate considerandu-se un ciclu menstrual normal si regulat cu o durata de 28 zile. O sarcina prelungita peste 42 saptamani reprezinta un lucru anormal care supune fatul unor pericole crescute. Apare asa zisul sindrom de postmaturitate

Aproximativ 10 % din toate sarcinile pot sa se prelungeasca peste 42 saptamani, iar 4 % pot avea o durata de peste 43 saptamani.

Cum calculam exact durata sarcinii?

Calcularea exacta a duratei sarcinii si deci a momentului cand va avea loc nasterea este de o mare importanta. Acest lucru poate fi determinat in mai multe feluri de catre medicul ginecolog in functie de stadiul sarcinii: anamneza cu obtinerea de date privind ultima menstruatie, examinarea gravidei cu determinarea marimii uterului. Echografia efectuată până la a 20 săptămână de gestație este cea mai precisă metodă de apreciere a termenuliui de gestație.

Cauzele sarcinii prelungite

Cauzele sarcinii prelungite sunt in general neclare, fiind se pare vorba de o combinatie de factori materni, fetali si genetici. Mecanismul exact al declansarii travaliului este si el neclar dar este determinat de factori materni, fetali si placentari.

Cea mai lunga sarcina consemnata in literatura medicala de specialitate a fost de 1 an si 24 zile. Aceasta sarcina s-a terminat prin nasterea unui fat in viata dar anencefal adica fara creier. De altfel malformatiile nervoase si mai ales anencefalia sunt des intalnite in sarcina prelungita.

Sarcina prelungita apare mai des la femeile aflate la prima sarcina si care sunt prea tinere sau prea in varsta pentru graviditate. Sarcina prelungita este de asemenea intalnita la femeile cu multiple sarcini in antecedente adica la cele care au nascut feti vii de mai mult de 6 ori. Oricum, sarcina prelungita implica o crestere considerabila a mortalitatii fetale perinatale.

In mod normal, cresterea fatului peste 42 saptamani este foarte redusa si se opreste la acesta data. In sarcina prelungita apare asa zisul sindrom de dismaturitate. Acesta se caracterizeaza printr-o serie de modificari fetale cum ar fi : scaderea stratului de grasime subcutanata, tegumente uscate si ridate, patarea cordonului ombilical, a tegumentelor si membranei amniotice cu fecale de la fat, unghii lungi si un grad neobisnuit de agitatie fetala.

Problemele apar datorita imbatranirii placentei care are o serie de modificari cum ar fi calcificari si edeme ale acesteia, degenerare fibrinoida si microinfarcte. Aceste modificari duc la scaderea aportului de oxigen si substante nutritive pentru fat producand un fenomen de asfixie cu cresterea morbiditatii si mortalitatii fetale.

Atitudinea in sarcina prelungita

In unele cazuri este indicata o atitudine de expectativa inainte de a se trece la metode de inductie a travaliului, metoda care poate produce traumatisme ale cervixului uterin, poate fi urmata de un travaliu prea lung, de necesitatea extragerii fatului cu ventuza obstetricală ori forcepsul sau de o lipsa de raspuns a uterului.

De obicei, nu se intervine până la termenul de gestație de 41 de săptămână. După 41 de săptămâni împlinite, este necesară monitorizarea minuțioasă a stării intrauterine a fătului folosind o combinație de metode de evaluare. Aceste determinari nu se fac printr-un singur test ci printr-o combinatie de teste care trebuie sa fie repetate, frecvente si ale caror valori trebuie interpretate de o persoana competenta.

Între a 41 și 42 săptămână de sarcină, șansa de debut spontan al nașterii este de 10% pe zi (Astfel, 70% de femei vor intra în naștere între a 41 și a 42 săptămână de gestație).

Dacă se împlinesc 42 de săptămâni de gestație, de cele mai multe ori specialistul obstetrician ginecolog va recomanda inducția travaliului.

Atitudinea poate fi activa si daca intr-o sarcina prelungita apar semne de suferinta fetala.

Este astfel necesara inducerea travaliului care se poate face prin mai multe metode. Se poate incerca o perfuzie cu oxytocina, metoda deseori urmata de insuccese datorita faptului ca cervixul uterin nu este inca pregatit pentru nastere si astfel nu raspunde la tratament. Utilizarea prostaglandinelor cu o zi inainte de administrarea perfuziei cu oxytocina creste rata de raspuns uterin, cu obtinerea travaliului. In cazurile grave este necesara terminarea sarcinii prin operatie cezariana.

Ce este operația cezariană?

O operație cezariană sau cezariana este nașterea bebelușului printr-o operație chirurgicală în abdomenul mamei și în uter. În unele circumstanțe, cezariana este programată din timp. În alte cazuri, aceasta este efectuată în unele complicații neprevăzute.

De ce trebuie să am cezariană programată?

Cîteodată este evident că o femeie necesită operație cezariană chiar înainte de a intra în naștere. De exmplu, poți să ceri cezariană planificată dacă:

• Ai avut o cezariană în trecut cu o incizie clasica uterină verticală sau mai mult de o cezariană. Ambele  măresc considerabil riscul ca uterul se va rupe în timpul nașterii vaginale.
• Dacă ai avut doar o operație cezariană cu o incizie uterină orizontală, poți fi o candidată bună pentru nașterea vaginală.
• Dacă ai avut un alt fel de operație uterină, precum o miomectomie (îndepărtarea chirurgicală a nodulilor miomatoși)
• Ai mai mult de un copil ( Unii gemeni pot fi născuți vaginal, dar de multe ori în sarcina multiplă se va efectua cezariană)
• Bebelușul tău se așteaptă să fie foarte mare ( o condiție numită macrosomie).
• Bebelușul tău este în poziție pelvină ( cu fundulețul în jos) sau transversă  (perpendicular pe axa uterului )
• Ai placentă previa (cînd placenta acoperă colul uterin).
• Bebelușul are o malformație sau o anormalitate care ar face nașterea vaginală riscantă , așa precum unele cazuri de defecte ale canalului nervos.
• Ești  HIV-positivă  și testele de sînge făcute la sfîrșitul sarcinii arată că ai o încărcătură virală înaltă.

De ce trebuie să am o cezariană neplanificată?

Poți sa ai nevoie de cezariană dacă apar următoarele probleme:

• Colul uterin nu se mai dilată sau bebelușul nu se mai mișcă în jos pe canal și încercările de a stimula contracțiile pentru a pune lucrurile în mișcare nu au funcționat.
• Rata inimii bebelușului tău îl face pe medic să se îngrijoreze de bunăstarea lui și el decide că nu se poate de continuat nașterea obișnuită .
• Cordonul ombilical lunecă  prin colul uterin .Dacă aceasta se întîmplă, bebelușul trebuie să se nască imediat, deoarece copresia cordonului poate să-i taie alimentarea cu oxigen .
• Placenta ta începe să se separe de la peretele uterin (dezlipirea prenatală sau prematură a placentei), ceea ce înseamnă că bebelușul tău nu o să aibă oxigen suficient dacă nu se naște imediat.

Cum este făcută o cezariană?

O dată ce anestezia și-a făcut efectul, burtica ta va fi unsă cu antiseptic și doctorul va face mai probabil o incizie mică, orizontală în piele deasupra osului pubian .

Doctorul va tăia prin țesutul de dedesubt,  făcîndu-și încetișor loc spre uter. Cînd ajunge la mușchii abdominali, el  îi va separa (de obicei manual, nu prin tăierea lor) pentru a expune ceea ce e sub ei. Cînd doctorul ajunge la uter, el probabil va face o incizie orizontală în partea de jos al lui. Aceasta se numește incizie uterină transversală.

În situații rare, doctorul va opta pentru o incizie uterină verticală sau clasică. Acesta poate fi cazul dacă bebelușul este foarte prematur și partea de jos a uterului nu este suficient de subțire pentru a-l tăia.

Atunci doctorul va ajunge înăuntru uterului și îl va scoate. O dată ce cordonul este tăiat, vei avea șansa să-l vezi înainte ca să fie dat pediatrului sau asistentei medicale.  În timp ce personalul medical îți examinează nou-născutul, doctorul va elibera placenta și va începe procesul de închidere.

Suturile folosite pentru uter se vor absorbi în timp. Închiderea uterului și a abdomenului va lua mai mult timp decît deschiderea lui, de obicei aproximativ 30 minute.

După ce operația este completă, vei fi transferată într-o cameră de restabilire, unde vei fi îndeaproape monitorizată pentru cîteva ore. Dacă bebelușul tău se simte bine, el va fi cu tine în această cameră și îl vei putea în sfîrșit ține. Vei primi lichide intravenos pînă vei putea bea și mînca. Dacă vrei să-l alăptezi, încearcă acum.  Vei găsi îngrijirea medicală mai confortabilă dacă tu și nou-născutul tău veți sta față în față.

Care sunt riscurile cezarienei?

O cezariană este o operație abdominală majoră, deci este mai riscantă ca nașterea vaginală. Mamele care au cezariene sunt predispuse mai mult la infecții, sîngerări excesive, complicații trombo-embolice, mai multe dureri după naștere, o ședere mai lungă în spital și o recuperare mult mai îndelungată. Traumatizarea vezicii urinare sau a  intestinelor sunt, de asemenea, des întîlnite.

Studiile au arătat ca bebelușii născuți prin cezariană planificată înainte de 39 de săptămîni sunt mai predispuși la probleme de respirație decît bebelușii care sunt născuți vaginal sau prin cezariană de urgență. Un studiu larg a găsit că bebelușii aduși pe lume prin cezariană la 37-39 săptămîni au riscul de a avea probleme respiratorii de la 2 la 4 ori mai multe decît la cei născuți după 39 de săptămîni.

În plus, dacă ai în plan să ai mai mulți copii, fiecare cezariană sporește riscul de a avea complicații în viitor printre care unele foarte periculoase așa ca placenta previa (când placenta acoperă colul uterin) sau placenta accreta (când placenta concrește cu peretele uterului).

Aceste spuse, nu toate cezarienele pot sau ar trebui să fie prevenite. În unele situații, o cezariană este necesară pentru bunăstarea mamei, a copilului sau a ambilor. Întreabă-l pe medic cînd el recomandă exact  cezariana. Discută despre riscurile posibile și avantajele în situația ta.

Pentru o consultație:

• Telefonați la Linia Fierbinte a CIDSR (apel gratuit și confidențial) – 0800-088-08
• Telefonați la CIDSR – 022355072 / 060903782 / 078306973
• Scrieți la adresa de e-mail CIDSR – cidsr2012@gmail.com