bd. Mircea cel Bătrân 13/2, of. 2, Chișinău, Moldova
Sună:
Meniu
Ce reprezintă infecția fungică? Infecțiile fungice sunt infecții obișnuite vaginale care sunt cel mai răspîndite la femeile gravide. Aceste infecții (de asemenea numite candidoze vaginale) sunt cauzate de ciuperci microscopice din familia Candida, mai des Candida albicans. Nu este ieșit din comun să ai o anumită cantitate de ciuperci în vagin, cît și în tractul intestinal. Candida devine numai o problemă cînd crește atît de rapid încît copleșește și alte microorganisme rivale. Nivelul înalt al estrogenului în timpul sarcinii cauzează producerea a mai mult glicogen de către vagin, provocînd răspîndirea mai rapidă a candidei. Este de asemenea foarte probabil să dezvolți o infecție fungică cînd întrebuințezi antibiotice, în particular dacă le primești frecvent sau pe o perioadă lungă de timp. Aceasta se datorează faptului că în loc să distrugă bacteriile dăunătoare, aceste medicamente afectează bacteriile protective din vagin.
Care sunt simptomele? Dacă dezvolți simptomele de infecție fungică, ele probabil te vor necăji pînă vei trata infecția, chiar dacă uneori ele dispar de la sine. Simptomele pot include:
Ce ar trebui să fac dacă am o infecție fungică? Dacă crezi că ai o infecție fungică, trebuie să consulți un medic. Ea va culege o monstră din eliminarea ta vaginală și o va verifica pentru a confirma diagnosticul și va exclude lucrurile ce pot cauza aceste simptome.
Printre altele, deși tratamentul contra candidei este valabil fără prescripții medicale, nu este o idee bună să încerci să o tratezi singură fără sfatul unui medic. Simptomele pot fi cauzate de altceva, așa ca o infecție transmisibilă sexual, în locul sau împreuna cu candidoza. Studiile au arătat că majoritatea femeilor care se tratează singure pentru o presupusă infecție fungică ratează adevărata cauza a simptomelor lor. Ca rezultat, ele amînă un tratament adecvat.
Dacă tu ai o infecție fungică, medicul tău îți va da o prescripție sau îți va recomanda o cremă sau supozitoare împotriva candidei care sunt sigure în timpul sarcinii. ( De notat: medicamentele orale antifungice nu trebuie întrebuințate în timpul gravidității pentru a trata candidoza vaginală)
Poate dura cîteva zile de tratament înainte să simți o anumită ușurare. Între timp, poți alina mîncărimea cu gheață sau prin înmuierea timp de 10 minute într-o baie rece.
Dacă îți pare că medicamentele sunt iritante sau nu te ajută, anuntă-ți medicul. Poate să fie nevoită sa te schimbe la altă medicamentație. Aigură-te sa treci tot tratamentul pentru a fi sigură că ai scăpat de infecție.
Va afecta candidoza copilul meu? Nu, candidoza nu îl va răni sau nu va afecta bebelușul tău în dezvoltare. Dacă ai o infecție cînd naști, există totuși probabilitatea ca nou-născutul tău se va molipsi cînd trece prin canalul prin canalul de naștere. Dacă se molipsește, atunci se poate îmbolnăvi de o infecție bucală- aftă. Afta este caracterizată de pete albe pe părțile laterale sau pe cerul gurii, cît și uneori pe limbă. Această boală nu este serioasă și se tratează ușor ( Bebelușul se poate îmbolnăvi de afte chiar dacă tu nu ai candidoză).
Cum pot eu reduce șansele de a mă molipsi cu infecții fungice? Este puțin probabil să te molipsești de candidoză, dacă îți păstrezi zona genitală uscată (ciupercile trăiesc într-un mediu cald și umed) și flora genitală în echilibru. Nu toate aceste sugestii sunt demonstrate de dovezi, dar ele sunt ușor de urmat și merită încercate:
Ce este chlamidia? Chlamidia este o infecție bacteriană curabilă care poate fi transmisă prin sex vaginal, oral sau anal. Poate fi de asemenea transmisă bebelușului în timpul nașterii.
The Centers for Disease Control and Prevention (CDC) estimează că aproximativ 3 milioane de oameni în Statele Unite ale Americii se îmbolnăvesc de chlamidioză în fiecare an, astfel încît chlamidioza devine cea mai des întîlnită infecție sexual bacteriană. Cele mai înalte valori se atestă la femeile active din punct de vedere sexual sub 25 de ani, în particular cele între 15 și 19 ani.
Cum poate chlamidia să-mi afecteze sarcina? Femeile care au chlamidia în timpul sarcinii sunt predispuse să aibă rate înalte de infecție al sacului amniotic, naștere prematură și ruptură prematură a membranelor, chiar dacă un tratament adecvat poate reduce riscul apariției acestor probleme. Cîteva studii au legat chlamidia de un risc ridicat de avort, chiar dacă unele studii nu au arătat nici o legătură.
O infecție netratată poate de asemenea sa te facă mai susceptibilă la HIV și la alte cîteva infecții sexual transmisibile daca ești expusă la ele. Aceasta crește și riscul de a avea o infecție uterină după naștere.
Mai mult ca atît, dacă ai chlamidioza în timpul nașterii, există posibilitatea că vei transmite bacteria bebelușului tău. De fapt, aproape jumătate din bebeluși născuți natural de mame cu chlamidie netratată (și chiar unii născuți prin cezariană) se vor molipsi cu această infecție.
Între 25 și 50 de procente din acești bebeluși vor dezvolta o infecție oculară (conjuctivită) între cîteva zile și cîteva săptămîni după naștere. Și de la 5 la 20 de procente din bebeluși care se infectează cu chlamidia în timpul nașterii dezvoltă pneumonie de la cîteva săptămîni pînă la cîteva luni după naștere.
Deși aceste infecții pot fi foarte serioase, bebelușii care sunt tratați adecvat cu antibiotice, în general, se însănătoșesc. Desigur, este de dorit de a indica tratamentul înainte de naștere pentru a preveni infectarea nou-născutului.
Care sunt simptomele? Aproximativ 75 de procente din femeile infectate nu au simptome. Însă daca ai totuși simptome, ele vor apărea de obicei între o saptămînă și trei după expunere. Aceste simptome ar putea include arsuri sau disconfort în timpul micțiunii, inflamații vaginale cu eliminări.
Înainte și după graviditate, chlamidia poate trece din vagin în uter sau în trompele fallopiene, provocînd inflamații pelviene sau boala inflamatorie pelvină (PID). De fapt, aproape 40 de procente din femei care nu sunt gravide, însă care au chlamidioză netratată într-un sfîrșit au și PID.
Simptomele PID-ului includ dureri în zona inferioară a abdomenului sau a spatelui, dureri în timpul sexului, sîngerări vaginale, febră și grețuri. PID poate provoca daune permanente trompelor uterine și duce la dureri cronice pelviene și infertilitate, cît și un risc înalt de sarcină extrauterină dacă totuși prinzi gravidă.
Aproape jumătate din bărbații infectați cu chlamidie au simptome, care se manifestă prin eliminări din organul genital, arsuri sau dureri în timpul micțiunii, testicule sensibile sau edemațiate. Este important ca ginecologul să știe dacă tu sau partenerul tău aveți simptome ale chlamidiei și să se asigure că ambii veți fi testați și, dacă e necesar, supuși tratamentului.
Voi fi testată la chlamidia în timpul gravidității? Deoarece în Moldova nu sunt date privind prevalența înfecției cu Chlamidia Trachomatis atît în populația generală, cât și la gravide, iar testele de diagnostic sunt destul de scumpe, nu este indicat screening-ul acestei infecții în sarcina normală.
Dar este important să detectăm și să tratăm chlamidia în timpul sarcinii și deoarece este o infecție destul de răspîndită, iată de ce în multe țări este recomandat ca toate femeile gravide să fie testate la chlamidia în timpul primei vizite prenatale.
Pentru a face testul, medicul va trimite fie o monstră din vagin sau din uter sau o probă de urină în laborator pentru analize. Dacă testul este pozitiv și tu nu ai mai fost testată pentru alte boli sexual transmisibile, atunci medicul este obligat să o facă.
Se recomandă de asemenea ca femeile gravide să fie testate din nou de la 3 la 4 săptămîni după tratament pentru a se asigura că infecția a dispărut.
Cum este tratată chlamidia în timpul nașterii? Chlamidia este tratată cu antibiotice ce nu sunt periculoase pentru sarcină. Medicul ar putea să prescrie un antibiotic pe care puteți să-l primiți într-o singură doză sau să fie administrat un curs de o săptămînă. (Asigurați-vă că respectați doza recomandată de medic). În majoritatea cazurilor, o rundă de tratament va vindeca infecția.
Partenerul tău ar trebui să fie tratat în același timp, și ambii ar trebui să vă abțineți de la sex pînă la o săptămînă după încheierea tratamentului ca să nu vă infectați din nou.
Cum pot evita molipsirea cu chlamidia în timpul sarcinii? Întreținînd relații sexuale cu un partener de lungă durată care a făcut sex doar cu tine. În alte cazuri, utilizează prezervative pentru a te păzi de infecții.
Iarăși, dacă există posibilitatea că ai fost expusă la chlamidia (sau alte boli cu transmitere sexuală) în timpul gravidității, sau ai dezvoltat vreun simptom, spune-i medicului tău imediat ca să fii testată și tratată dacă este necesar.
Citomegalovirusul (CMV) este un virus ce poate fi transmis fătului în plină dezvoltare înainte de naștere, cauzând un șir întreg de complicații foarte severe: malformații, avorturi spontane, deces antenatal, dereglări ale dezvoltării psiho-motore la copil, surditate, orbire și multe altele.
Exista diferite tipuri de infectii:
Reponsabilă pentru dezvoltarea complicațiilor enumerate mai sus este infecția primară cu CMV. Infecția recurentă sau reactivarea virusului extrem de rar este cauza unor complicații în sarcină.
Infecția cu CMV este permanentă O dată ce o persoană s-a molipsit cu CMV, această infecție va fi pe viață. Aceasta se datorează faptului că virusul vegetează în organism și poate să se reactiveze în orice moment. Circa 70-90% de femei sunt deja infectate până la sarcină.
Infecția primară în sarcină Deoarece majoritatea femeilor gravide sunt deja infectate cu CMV, incidența de infectare cu citomegalovirus în timpul sarcinii (infecția primară) este destul de mică și variază între 0,7-4%. Femeile însărcinate care se infectează cu citomegalovirus nu prezintă sau prezintă foarte puține simptome, însa copilul este expus unui risc destul de mare de a fi afectat. Un pericol mai mare pentru făt prezintă infectarea femeii gravide în primul trimestru al sarcinii. Rata de transmitere la făt este de 24-75% cu o rata medie de 40%. Din 40% de bebeluși care se infectează, doar 10%-15% prezintă semne de CMV congenital după infectarea maternă primară. Astfel, la 100 de femei cu infecție primară în sarcină, doar în 4-6 cazuri se produce o afectare severă a fătului de CMV.
Următoarele probleme pot apărea la bebelușii care au fost infectați de mame înainte sau în timpul sarcinii.
Cînd CMV este transmis în timpul nașterii de la contactul cu secrețiile vaginale sau mai tîrziu prin intermediul laptelui matern, aceste infecții, de obicei, rezultă cu cîteva sau nici un simptom sau complicație.
Pentru femeile care au fost infectate cu 6 luni înainte de a concepe, rata unui nou-născut infectat cu CMV este foarte scăzută (aproximativ 1%) și acești copii par sa nu sufere nici o boală sau anormalitate semnificantă.
Simptome Majoritatea copiilor și adulților infectați cu citomegalovirus nu prezintă simptome, pe cand alții prezinta următoarele simptome, la un interval de 3-12 săptămîni de la expunere:
Diagnostic Majoritatea citomegalovirusurilor sunt rar diagnosticate, deoarece persoanele infectate prezintă puține simptome. Pentru a determina existența sau nu a virusului, se fac analize de sînge sau de urină, din gît sau prelevare de țesut.
În cazul în care o femeie însărcinată este diagnosticată cu citomegalovirus, există două variante în care fătul poate fi examinat pentru existența sau nu a acestuia: amniocenteza și cordocenteza. Aceste teste sunt invazive și pot cauza avortul, nașterea prematură sau alte complicații ale sarcinii.
Ce se întreprinde dacă este demonstrată infectarea fătului? Nu există un tratament eficient, care ar preveni transmitea virusului de la mamă la făt sau care ar preveni afectarea fătului atunci când este infectat. În cazurile când la o gravidă cu infecție primară cu CMV se constată simptome de afectare a fătului este recomandată întreruperea sarcinii (pâna la 22 de săptămâni de gestație). Simptomele ce pot aparea sunt nivele scazute de lichid amniotic, limitarea dezvoltarii intrauterine si modificări patologice a țesutului în creier.
Dacă nu există simptome de afectare a fătului, întrerupea sarcinii nu este recomandată.
Prevenirea De cele mai multe ori, transmiterea citomegalovirusului poate fi prevenită, deoarece aceasta se face prin intermediul fluidelor corpului, ce vin în contact cu mîinile și pot fi absorbite prin nas sau gura.
Persoanele care lucreaza cu copiii trebuie sa utilizeze metode igienice, incluzînd spalarea pe mîini și folosirea mănușilor în momentul schimbării scutecelor. Dacă vă spălați mîinile cu săpun bun, puteți împiedica împrăștierea citomegalovirusului.
Recomandări femeilor însărcinate:
Dacă testele pentru CMV sunt positive, trebuie de determinat dacă aveți o infecție primară sau sunteți infectată până la sarcină. Dacă ați fost infectată până la sarcină, șansele ca fătul să fie afectat de această infecție sunt extreme de mici (un caz la 10.000 de sarcini). În infecția primară (dacă este demonstrată), este necesară efectuarea unor teste complexe pentru a determina dacă fătul este infectat și afectat de această infecție.
Ce este virusul papiloma uman? Virusul papiloma uman (HPV, infecţia cu papiloma virusul uman) este una dintre cele mai frecvente infecţii care se transmit pe cale sexuală. Cu acest virus sunt infectaţi majoritatea adulţilor sub 30 de ani.
În cele mai multe cazuri, infectarea cu HPV se produce în timpul actului sexual neprotejat. De regulă, nimerind în organismul uman, infecţia nu se manifestă în niciun fel. Din această cauză, oameni contaminaţi cu HPV, de multe ori, nu ştiu că sunt purtători ai virusului.
În cele mai multe cazuri, organismul persoanei infectate, în timp de câteva luni, elimină de la sine (fără niciun tratament) infecţia.
Mai rar, HPV „se fixează” în organismul uman şi, uneori, conduce la dezvoltarea aşa-numitor condiloame acuminate (negi mici pe pielea în zona inghinală şi în zona anală).
Este cunoscut faptul că unele tipuri de HPV pot provoca apariţia cancerului colului uterin.
Cu toate acestea, detectarea, la o persoană, a infecţiei HPV nu înseamnă faptul că persoana suferă de cancer sau faptul că cancerul se va dezvolta la ea, în mod inevitabil, în viitorul apropiat. O explicaţie detaliată a legăturii dintre cancerul şi HPV este prezentată mai jos.
Cum se poate contamina cineva cu papiloma virus uman? Virusul papiloma uman se transmite printr-un contact fizic apropiat cu o persoană infectată. De regulă, infecţia se transmite printr-un contact sexual neprotejat (vaginal, oral sau anal).
Perioada de incubaţie (perioada de incubare) reprezintă perioada de timp care trece din momentul pătrunderii unei infecţii în organism şi până în momentul apariţiei primelor simptome de infecţie.
În cazul multor infecţii virale ale căilor respiratorii, inclusiv gripa, perioada de incubaţie este de 1-3 zile (adică primele simptome de boală pot să apară în decursul primelor trei zile după contactul cu infecţia).
În cazul altor infecţii perioada de incubaţie poate varia de la câteva ore până la câteva săptămâni, luni sau chiar ani.
Perioada de incubaţie a infecţiei cu HPV poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau până la câţiva ani.
Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, infecţia cu papiloma virusul uman este cea mai frecventă boală cu transmiterea sexuală.
Conform estimărilor actuale, anual, în lume, se înregistrează câteva zeci de milioane ale cazurilor noi de infecţie. În acelaşi timp, un număr şi mai mare de cazuri rămâne nediagnosticat din cauza, fie că a lipsei oricăror simptome, fie că a nesolicitării asistenţei medicale din partea persoanelor infectate.
Virusul papiloma uman este extrem de contagios. Probabilitatea infectării în timpul unui episod de sex neprotejat cu un purtător de infecţie este de circa 75%.
Actualmente, sunt cunoscute mai mult de 100 de tipuri ale HPV, dintre care majoritatea sunt inofensive pentru om. Cu toate acestea, unele tipuri ale HPV pot provoca boli grave (inclusiv, cancerul).
Cele mai periculoase, din punctul de vedere al riscului de cancer, sunt tipurile papiloma virusului uman 16, 18, 31, 33, 45, 51, 52, 56, 58, şi 59 (viruşii cu potenţial oncogen).
La circa 90% dintre persoanele infectate cu HPV (care au negi genitali) se identifică tipurile papiloma viruşi umane 11 şi 6, cu risc cancerigen scăzut.
Simptomele şi semnele de infecţie cu HPV În cele mai multe cazuri, infecţia cu HPV evoluează totalmente asimptomatic şi poate fi detectată doar printr-o analiză specială.
Simptome vizibile ale infecţiei se dezvoltă în cazul unui număr mic ale persoanelor infectate şi, de regulă, durează doar o perioadă scurtă de timp.
Principalul simptom al infecţiei cu papiloma virus uman este formarea aşa-numitelor condiloame acuminate.
Vizual, condiloamele acuminate se aseamănă cu verucile (negii) simple. Ele au dimensiuni mici (de la câţiva milimetri până la un centimetru), sunt de culoare roz sau de culoarea pielii, au o suprafaţă netedă sau uşor rugoasă.
De cele mai multe ori, condiloamele acuminate se formează în regiunea organelor genitale.
La femei, condiloamele acuminate pot apărea lângă clitoris, în zonele labiilor mici şi mari, în vagin şi pe colul uterin. În cazul iritaţiei verucilor, situate în apropiere de intrarea în vagin, în timpul actului sexual, pot apărea senzaţia de mâncărime şi sângerări minore.
La bărbaţi, condiloamele acuminate (negii genitali) se pot forma pe penis şi pe scrot.
Condiloamele, de asemenea, se pot dezvolta în zona anală, în uretră, sau oriunde pe piele (de exemplu, la subsuoară, pe gât). Negii rareori se formează în gură. Câteva condiloame adiacente pot fuziona într-un singur „neg” mare.
De regulă, condiloamele acuminate sunt nedureroase. În unele cazuri, în zona condiloamelor acuminate se simte mâncărimea şi disconfortul.
În aproximativ 20% dintre cazuri, condiloamele dispar de la sine, peste câteva luni de după apariţie. Dispariţia condiloamelor nu întotdeauna indică dispariţia infecţiei cu HPV din organism. Adesea, infecţia rămâne în organismul omului pentru toată viaţa.
Deseori, organismul uman reuşeşte de la sine să înlăture infecţia. Cu toate acestea, în asemenea cazuri, persistă posibilitatea reinfectării.
Cazurile în care ar trebui să vă adresaţi medicului.
Impactul HPV şi al condiloamelor acuminate asupra dezvoltării sarcinii Papiloma virusul uman nu are niciun efect asupra dezvoltării fătului.
În timpul sarcinii, numărul condiloamelor acuminate pe organele genitale poate creşte, sau, dimpotrivă, acestea pot dispărea totalmente şi spontan.
Prezenţa condiloamelor pe organele genitale exterioare nu interferează cu dezvoltarea normală a sarcinii. Cu toate acestea, prezenţa unui număr mare al condiloamelor în vagin şi pe colul uterin poate complica naşterea şi poate provoca sângerări severe.
Cea mai periculoasă complicaţie a infecţiei cu HPV la femeile gravide este riscul contaminării copilului la naştere cu dezvoltarea ulterioară la el a polipilor tractului respirator.
Riscul contaminării copilului de la mama, care nu are niciun simptom al bolii sau are doar condiloame, este relativ scăzut. În plus, chiar dacă infectarea se întâmplă, există o probabilitate mare a dispariţiei spontane, în câteva luni, a infecţiei la copil.
Naşterea prin cezariană doar în măsură mică reduce riscul contaminării nou-născutului cu virusul papiloma uman şi este recomandată doar în cazurile în care, din cauza numărului mare al negilor în tractul genital al femeii, nu poate fi acceptată naşterea naturală.
Tratamentul condiloamelor acuminate în timpul sarcinii se efectuează doar sub supraveghere medicală şi doar în acele cazuri în care acesta nu poate fi amânat pentru o perioadă de după naştere. De regulă, tratamentul condiloamelor acuminate, în timpul sarcinii, se efectuează printr-o ardere cu azot lichid (vezi mai jos). Această metodă este eficientă şi sigură pentru făt.
Source: http://www.sitemedical.ro/
Ce este gonoreea? Gonoreea este o infecție bacterială serioasă, însă care se poate trata. Gonoreea poate fi transmisă prin sex vaginal, oral sau anal, ca de altfel și de la o femeie infectată bebelușului în timpul nașterii. Perioada incubatorie (timpul necesar pentru o infecție să se dezvolte) este de obicei de la 2 la 10 zile după expunere.
Gonoreea are o rată de transmitere înaltă, deci dacă faci sex neprotejat cu un partener infectat, șansele de molipsire sunt mari.
Cum poate gonoreea să-mi afecteze sarcina? Femeile care au gonoree în timpul sarcinii tind să aibă rate înalte de avort, infecții ale sacului amniotic, naștere prematură și ruptura prematură a membranelor, chiar dacă un tratament efectiv reduce riscul acestor probleme. O infecție cu gonoree netratată te face mai susceptibilă la HIV și alte infecții sexual transmisibile, dacă ești expusă la ele și crește riscul unei infecții uterine după nașterea copilului.
Dacă ai gonoree în timpul nașterii, poți transmite bacteria bebelușului tău. Gonoreea la nou-născuți afectează mai des ochii, cauzînd cîteodată și orbirea dacă nu este tratată.
Se recomandă îngrijirea bebelușilor cu picături pentru ochi sau unguente imediat după naștere ca o măsură preventivă. Dacă se cunoaște faptul că mama are gonoree sau bebelușul are o infecție oculară cauzată de gonoree, atunci va fi tratat și cu antibiotice.
Care sunt simptomele gonoreii? Multe feei cu gonoreea nu au nici un simptom, deci fără testare este puțin probabil să-ți dai seama daca ești infectată. Totuși dacă ai simptome, acestea variază în dependență de stadiul infecției. Dacă colul uterin, vaginul sau uretra sunt implicate, simptomele pot include eliminări vaginale anormale, arsuri sau dureri în timpul micțiunii, hemoragii sau dureri în timpul actului sexual. Cu o infecție anală, poți să ai eliminări, iritații sau dureri în timpul ce intestinele lucrează.
Dacă ai avut sex oral cu un partener infectat, poți să dezvolți infecția cu gonoree în gîtul tău sau în gură. Aceasta poate fi acompaniat de roșeață sau inflamație.
Și dacă ochii tăi vin în contact cu bacteria (de exemplu, prin atingerea organelor genitale și apoi frecarea ochilor), poți manifesta o infecție oculară și poți avea eliminări din ochii tăi iritați și roșii.
Care sunt riscurile dacă gonoreea este detectată, însă netratată? Netratată, gonoreea se poate răspîndi și cauza un număr serios de probleme, alături de alte simptome. Înainte și după sarcină, gonoreea se poate răspindi la uter și la trompele falopiniene și pot cauza boli inflamatorii pelviene (PID), cu simptome ce includ dureri în partea de jos a abdomenului sau a spatelui, dureri în timpul actului sexual, sîngerări vaginale, febră și grețuri. PID poate provoca daune permanente trompelor falopiniene și duce la dureri cronice pelviene și infertilitate, cît și un risc înalt de sarcină extrauterină dacă totuși prinzi gravidă.
În cazuri rare, bacteria poate intra în sistemul circulator și cauzează infecția gonococica generalizată. Dacă aceasta se întîmplă, poți suferi de febră și frisoane, erupții pe piele și infecții și dureri în încheieturi. Alte probleme pot fi inflamarea ficatului, dar și infecții la inimă sau meningită.
Infecția gonococica generalizată poate apărea la oricine cu gonoree netratată, deși este mai răspîndită la femei decît la bărbați și apare mai des în timpul sarcinii.
Partenerul meu o să aibă simptome? Probabil. Spre deosebire de femei, vasta majoritate de bărbați infectați cu gonoree au simptome, printre care arsuri sau dureri în timpul micțiunii, eliminări din organul genital și testicule sensibile sau edemațiate.
Dacă partenerul tău are oricare din aceste simptome, el trebuie să consulte un doctor ( sau să se ducă la o clinică). Ambii trebuie să fiți supuși testelor cît mai curînd posibil și tratați dacă este necesar.
Între timp, ar trebui să vă abțineți de la acte sexuale. Dacă unul sau ambii este testat pozitiv, trebuie să va abțineți pînă la sfîrșitul tratamentului
Voi fi testată la gonoree în timpul gravidității? Frotiul vaginal efectuat de rutina în timpul sarcinii, foarte rar este capabil să diagnostice gonoreea. Metoda de elecție pentru depistarea gonoreei este cultura conținutului din canalul cervical și uretră în medii de cultivare speciale. Această metodă, însă nu este oferită de rutină femeilor gravide.
Femeile sexual active pînă la 25 de ani au un risc mai mare de a se îmbolnăvi. Alți factori de risc pentru molipsirea cu gonoree sunt începutul vieții sexuale la o vîrstă fragedă, noi sau multipli parteneri sexuali, lucru sexual comercial, nefolosirea prezervativelor.
Dacă consideri că există posibilitatea că te-ai îmbolnăvit de gonoree sau alte boli sexual transmisibile, anunță-l pe ginecolog pentru a fi testată. Ar trebui să repeți testele și în timpul sarcinii dacă tu sau partenerul tău are simptome de gonoree.
Cum este tratată gonoreea în timpul gravidității? Gonoreea poate fi tratată cu antibiotice care sunt sigure în timpul sarcinii. Partenerul tău trebuie de asemenea să fie tratat și trebuie să te abții de la contacte sexuale pînă ambii sunteți vindecați complet.
Dacă ai mai mult de o infecție sexual transmisibilă, medicul te va trata pentru ambele în același timp ( Aproape în 40 % din cazuri, femeile care au gonoree au și chlamidioză concomitent)
Întreține relații sexuale cu un partener de durată care este sănătos și care îți este fidel. Altfel, utilizează prezervative în timpul actului sexual pentru a reduce riscul infectării cu gonoree sau alte infecții sexual transmisibile. (De notat că anticoncepționalele, implanturile, diafragmele nu te protejează de gonoree sau alte IST.)
Din nou, dacă există posibilitatea ca tu să fi fost expusă gonoreii sau altor IST în timpul sarcinii, adresează-te la ginecolog imediat pentru testele necesare.
Gripa Gripa este o boală care se răspîndește rapid. Aceasta este cauzată de un virus. Gripa se răspîndește, de obicei, în timpul lunilor de iarnă. Cînd cineva cu gripă tușește, strănută sau vorbește, virusul gripei este împrăștiat în aer. Poți să te îmbolnăvești de gripă dacă inhalezi unul din virusuri. Poți de asemenea să te îmbolnăvești dacă atingi ceva ( de exemplu, mînerul ușii sau un telefon) care are un virus al răcelii pe el și apoi îți atingi nasul, ochii sau gura.
Pentru majoritatea oamenilor, gripa îi face să se simtă rău. Pentru alții, ea poate duce la o boală foarte gravă, chiar și la un rezultat ce îți va amenința viața. Femeile gravide au un risc înalt de a avea probleme de sănătate de la gripă.
Cum poate gripa să-ți prejudicieze sarcina? Problemele de sănătate de la răceală, așa ca pneumonia, pot fi serioase și chiar fatale, mai ales dacă ești însărcinată. O cauză de ce gripa poate să-ți prejudicieze sarcina este faptul că graviditatea îți slabește imunitatea. Imunitatea este felul de a se proteja a organismului contra bolilor. Cînd organismul tău simte cev, de exemplu, un virus care poate dăuna sănătății tale, imunitatea lucrează pentru a lupta împotriva virusului.
Cînd ești gravidă, imunitatea nu este la fel de rapidă ca înainte de a prinde gravidă. Corpul tău știe că sarcina este în regulă și că nu trebuie să-ți respingă bebelușul. Deci, organismul tău va reduce abilitatea imunității de a reacționa rapid pentru a te proteja și pentru a lupta contra bolilor pentru a-ți saluta bebelușul în creștere. Dar o imunitate scăzută înseamnă că e foarte probabil să te îmbolnăvești cu gripă.
Este sigur să mă vaccinez contra gripei în timpul sarcinii? Da. Vaccinul contra gripei este sigur în orice perioadă a sarcinii. Aproape toate femeile care sunt sau vor fi gravide în timpul sezonului gripal (octombrie-mai) pot să se vaccineze. Primind vaccinul poate să te protejeze din a te îmbolnăvi cu gripă și de a o răspîndi și celorlalți. Dar nu utiliza vaccinul nazal contra gripei pentru că nu este prevăzut pentru gravide.
Vaccinîndu-te în timpul sarcinii este și benefic și pentru bebelușul tău, de asemenea. Bebelușii născuți de femeile care au fost vaccinate în timpul gravidității sunt mai puțin probabil decît cei cu mame nevaccinate să aibă complicații de la gripe chiar și după naștere.
Unele femei gravide nu trebuie să se vaccineze, deoarece au o problemă de sănătate care poate fi înrăutățită de doza de vaccin. De exemplu, dacă ești alergică la ouă, nu trebuie să primești acest vaccin, deoarece este fabricat din ouă. Medicul îți va spune dacă există vreun motiv de ce nu trebuie să te vaccinezi. Dar pentru majoritatea femeilor este sigur.
Ce pot face în legătură cu răcelile și gripele din timpul sarcinii: O dată ce medicii nu recomandă antibiotice în timpul sarcinii ( ceea ce înseamnă că trebuie evitate dacă este posibil, în special în primul trimestru cînd organele fetusului abia se formează), trebuie să te orientezi la metode tradiționale naturaliste pentru a ușura simptomele precum:
Dacă ai febră sau dureri îngrozitoare de cap, este în genere considerat sigur să primești produse ce conțin acetaminophen, așa ca Tylenolul. Produsele conținînd aspirină sau ibuprofen sau naproxen nu sunt recomandate în timpul gravidității, ele pot intercționa negativ cu dezvoltarea bebelușului în primele luni și să creeze probleme în timpul nașterii. Întotdeauna sfătuite cu medicul înainte să întrebuințezi medicamente ( prescrise, la tejghea sau homeopatice) sau consultă instrucțiunile ce ți le-a dat la prima ta vizită. Poți de asemenea să scazi o febră ușoară prin metode naturale, primind o baie călduță sau duș, consumînd bauturi răcoroase și păstrînd hainele curate. Însă nu lua echinacee , megadoze de vitamine sau preparate homeopatice numai dacă te consulți cu medicul tău.
Ține minte că fiind gravidă ai un risc mai mare în ce privește complicațiile în urma gripei, precum pneumonia. Dacă suferi de simptome de răceală, este important să-ți anunți imediat medicul.
Sunt femeile gravide testate de rutină la hepatita B? La prima ta vizită prenatală, îți va fi oferită o serie de analize de sînge, incluzînd acea care controlează prezența virusului hepatitei B, care poate cauza boli grave, afectarea ficatului și chiar moarte.
Peste 10% din populația Republicii Moldova este infectată cu virusul hepatitei B, dar mulți nu au simptome și nu știu că ei sunt purtători. Dacă ești unul din ei, ai putea transmite virusul bebelușului tău la naștere. Determinînd faptul că ești purtătoare va permite medicului să-i administreze bebelușului imediat după naștere medicamente, care vor reduce substanțial riscul de infectare.
Cum e posibil sa fi devenit purtătorul virusului hepatitei B? Hepatita B este un virus foarte infecțios care se răspîndește prin sînge, spermă și alte lichide ale corpului. Dacă ești purtător e posibil să fi dobîndit virusul:
Dacă te-ai îmbolnăvit cu hepatita B, poți să te simți foarte obosită. Poți de asemenea să ai dureri abdominale, amețeală și grețuri, dureri în încheieturi sau icter (ochii și pielea ta devin de culoare galbenă). Însă foarte multe persoane nu au simptome și nu știu că au fost infectați.
De la 10 la 15 procente din persoane care au vîrsta de 5 ani sau mai mult contactînd virusul hepatitei B ajung să fie purtători ai hepatitei B, ceea ce înseamnă că corpul lor nu se poate debarasa niciodată de virus. Aproximativ o pătrime din cei cu hepatita B cronică vor căpăta o boală de ficat amenințătoare pentru viață (ciroză) și aproximativ 20 de procente din cei cu această boală dezvoltă cancer la ficat.
Ce se întîmplă dacă sunt pozitivă la hepatita B? Pentru început, medicul poate să-ți ceară să treci un șir de alte analize, pentru a primi noi informații despre starea ta și despe cum funcționează ficatul tău. Deoarece virusul îți afectează ficatul, vei fi nevoită sa excluzi alcoolul – nu doar cînd ești gravidă.
Va trebui să consulți și un specialist în acest domeniu, pentru a trece din cînd în cînd controale asupra stării ficatului tău. Fiecare din familia ta, ca și fiecare partener sexual trebuie să fie testați. Dacă ei nu sunt purtători, oricum ei trebuie numaidecît vaccinați.
Imediat după ce naști, echipa medicală va administra prima doză de vaccin împotriva hepatitei B în primele 12 ore după naștere. A doua și a treia doză le va primi la alte vizite la medic. Toate 3 doze sunt necesare pentru protecția pe viață.
În multe țări, pentru a asigura o protective mai eficientă, noi-născuților de la mamele infectate cu virusul hepatitei B le este administrată și Imonoglobulina specifică anti-B, care, cu părere de rău, nu este disponibilă în Republica Moldova.
Împreună, anticorpii și vaccinul sunt aproximativ 90% efective în prevenirea hepatitei B la nou-născuți.
Trebuie să fii monitorizată atent după naștere, deoarece putătorii cronici au riscul de a se îmbolnăvi cu o maladie serioasă la ficat.
Dacă însă nu ai hepatita B și nu ai primit vaccinul împotriva hepatitei B, medicul poate să-ți recomande să te imunizezi dacă există risc să te molipsești cu această boală. Doza este sigură pentru femeile gravide și nu are nici un efect asupra dezvoltării copilului.
Ce o să se întîmple dacă bebelușul meu totuși s-a molipsit cu hepatita B? Dacă ești purtătoare a virusului hepatitei B și nu ai primit anticorpi, șansele transmiterii virusului bebelușului tău la naștere este de aproximativ 10-20 de procente în afară de cazul cînd el primește tratament în primele 12 ore de la naștere. ( Riscul transmiterii este de 80-90 % dacă te infectezi cu hepatita B în cel de-al treilea trimestru)
Pruncii care s-au infectat pot să nu aibă nici un simptom imediat, dar e mai probabil decît adulții să devină purtători cronici ai virusului ( 90% în loc de 5-10%). Purtătorii cronici pot răspîndi virusul pe tot parcursul vieții și au riscul mai mare de a dezvolta și de a deceda de maladii ale ficatului sau cancer. Nu există leac pentru hepatita B, chiar dacă anumite medicamente sunt efective la controlul bolii ficatului în aproximativ 40% din toate cazurile.
Cine este cel mai susceptibil în a se molipsi cu hepatita B? Deoarece hepatita B se transmite prin expunerea la sînge sau lichide ale corpului, cei care cel mai probabil se vor infecta sunt medicii, familiile și partenerii sexuali ai purtătorului, persoanele cu multipli parteneri sexuali și cei care utilizează droguri intravenos.
Noutățile bune sunt că vaccinarea poate să te protejeze dacă încă nu ai virusul. Dacă te supui riscului de a fi infectat, ar fi bine-venită vaccinarea.
Care sunt riscurile pentru făt dacă am herpes genital? Cea mai mare îngrijorare în ce privește herpesul genital în timpul sarcinii este faptul că poți sa transmiți infecția bebelușului tău în timpul gravidității sau a nașterii. Herpesul nou-născutului este destul de rar, dar boala poate fi devastatoare, deci este important să reduci riscul infectării bebelușului tău.
Poți transmite herpesul bebelușului tău în timpul sarcinii sau nașterii dacă ești contagioasă sau purtătoare a acestui virus. Riscul transmiterii este cel mai mare dacă te îmbolnăvești cu herpes pentru prima dată (o infecție primară) în stadiul tardiv al gravidității.
Mai puțin probabil tu poți transmite virusul dacă ai o infecție recurentă. Dacă ai avut vreodată un focar de herpes, virusul rămîne în corpul tău și se poate reactiva.
În cazuri rare, o femeie gravidă poate transmite infecția bebelușului său prin placentă dacă se îmbolnăvește pentru prima dată în primul trimestru. Dacă bebelușul este astfel infectat, virusul poate cauza daune serioase fătului.
Voi avea nevoie de cezariană dacă am herpes? Depinde. Dacă ai fost infectată cu herpes genital înainte de al treilea trimestru sau înainte de a prinde gravidă, și nu ai simptome de izbucnire a infecției cînd se rup apele sau nașterea începe, vei avea posibilitatea să naști natural.
În această situație, riscul ca bebelușul tău să se molipsească cu această boală reprezintă mai puțin de un procent, potrivit Centrului de Control și Prevenire a Maladiilor din SUA. Aceasta se datorează faptului că ai început să dezvolți anticorpi împotriva herpesului curînd după ce ai fost infectată pentru prima dată și acești anticorpi au trecut prin placentă la copilul tău. De la 6 la 12 săptămîni, bebelușul tău o să capete imunitate în rezultatul acestor anticorpi, care îi oferă o anumită protecție dacă totuși ești purtătoare a acestui virus.
Pe de altă parte, dacă ai simptome al unei izbucniri cînd se rup apele sau se începe nașterea, vei avea nevoie numaidecît de cezariană. Acesta va fi cazul dacă vei avea vreo erupție herpetică vizibilă pe colul uterin, vagin sau pe organele genitale, sau oricare simptom ca furnicături, arsuri sau dureri ceea ce semnalizează cîteodată o erupție iminentă. (În prezent, nu este nici o metodă sigură și de încredere pentru a testa dacă ești totuși purtătoare a virusului).
Pentru a îmbunătăți șansele de a fi capabilă de a naște natural, unii experți recomandă ca gravidele cu herpes genital recurent să le fie oferit un tratament oral antiviral de la a 36-a săptămînă de sarcină pînă la naștere. Studiile demonstreză că aceasta reduce riscul unei răbufniri în timpul nașterii.
Dacă te îmbolnăvești pentru prima dată de herpes în faza tardivă a sarcinii și analizele confirmă ca nu ai fost bolnavă în trecut, mulți experți recomandă operația cezariană chiar dacă tu nu ai simptome cînd se începe nașterea. Cu o infecție nouă, corpul tău nu a avut timp să producă anticorpi și să-i transmită bebelușului tău, astfel virusul tinde să se conțină în concentrații relativ mari, și este probabil ca tu sa fii totuși purtătoare în timpul nașterii. Dacă ești, atunci riscul transmiterii virusului este foarte înalt- circa 50 de procente.
Poate copilul meu să se îmbolnăveasca cu herpes de la mine sau de la altcineva după naștere? Da. Aproape 5 procente din cazurile cu herpes la nou-născuți sunt dobîndite după naștere și poate fi la fel de periculos ca herpesul căpătat în timpul nașterii Dar poți preveni aceasta dacă ai grijă.
Asigură-te că persoanele își spală mîinele înainte de a-ți atinge bebelușul și niciodată nu lăsa pe nimeni cu diferite erupții să sărute sau să-ți țină bebelușul.( Orice fel de herpes este periculos pentru nou-născut, incluzind acel care produce erupții)
Dacă ai o izbucnire oriunde pe corpul tău, acoperă regiunea ca să nu intre în contact cu pielea bebelușului și curăță foarte bine regiunea înconjurătoare. Spală-ți mîinile des și cu atenție, deoarece herpesul poate să se răspîndească cu mîinile.
Pot să alăptez dacă am un focar de herpes activ? Este sigur să alăptezi cînd ai o izbucnire herpetică atîta timp cît nu ai leziuni pe piept, vei acoperi leziunile din alte părți și îți vei spăla mîinile cu atenție.
Dacă ai leziuni pe unul din sîni, poți să-ți alăptezi nou-născutul la celălalt sîn. Asigură-te să cureți regiunea atent și să acoperi rana cu un pansament peste care să îmbraci haina curată.
Cum poți să te îmbolnăvești cu herpes? Herpesul oral, care poate apărea cu erupții pe sau lîngă gură sau chiar în interiorul ei, este cauzat de virusul herpes simplex de tip 1. Este transmis prin contact direct cu erupțiile prin sărutat.
Virusul herpes simplex de tip 2 cauzează mai frecvent herpesul genital, care poate apărea ca bășicuțe sau erupții pe organele genitale. Dacă nu ai avut niciodată herpes genital, ești considerat sensibil și poți dobîndi virusul prin sex cu un partener contagios.
Poți sa iai și herpes genital prin sex oral dacă partenerul tău are herpes oral. Aproape o treime din cazurile de herpes genital sunt cauzate de virusul de tip 1 transmis prin intermediul sexului oral și numărul acestora pare să crească.
Ce se întîmplă dacă cineva este infectat? O dată ce ai dobîndit virusul, el se stabilește în fascicolul de nervi de lîngă coloana ta vertebrală pentru totdeauna și poate apărea la suprafață din nou în orice moment.Unii purtători de herpes au erupții frecvente, alții foarte rar.
Tu poți sau poți și să nu observi nici un simptom în timpul revenirii, deci poți și să nu știi cînd ai una. Aceasta e problema, deoarece tu ești purtătoarea virusului, ceea ce înseamnă că ești contagioasă și poți să-ți infectezi partenerul în timpul actului sexual sau bebelușul în timpul sarcinii și nașterii.
Herpesul poate fi tratat, însă nu vindecat. Înștiințează-l pe medic la prima ta vizită prenatală dacă crezi că fie tu sau partenerul tău ați avut erupții herpetice.
Deasemenea, adresativă urgent la medic dacă în timpul sarcinii au apărut semne caracteristice pentru infecția herpetică.
Ce este HIV? HIV reprezintă Virusul Imunodeficienței Umane, care este virusul care cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA). HIV destruge treptat abilitatea organismului de a se lupta cu infecții și anumite tipuri de cancere. Persoanele diagnosticate cu SIDA pot să se molipsească de așa-numitele infecții oportuniste, boli periculoase pentru viață cauzate de virusuri sau bacterii pe care persoanele sănătoase, de obicei, le înving ușor. Nu este nici un medicament care să te trateze de HIV, însă există terapii care ajută să suprime virusul astfel încît imunitatea ta să funcționeze mai bine pentru o perioadă mai lungă de timp , dar și începutul infecțiilor și cancerelor periculoase pentru viață să fie amînate.
Cum este transmis HIV-ul? HIV poate fi transmis prin actul sexual vaginal, oral sau anal cu un partener sexual, prin folosirea de mai multe persoane a acelor sau a lamelor, printre care fiind și o persoană infectată, sau de la mamă la bebeluș în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării. HIV poate fi de asemenea transmis prin transfuzii cu sînge infectat. Acum că tot sîngele este controlat de virusuri și tratat la căldură, riscul de a te infecta prin aceasta metodă este mic.
Cum poate HIV să-mi afecteze sarcina și sănătatea bebelușului meu? Fiind HIV pozitivă, există riscul mai mare să suferi complicații precum naștere prematură, restricție de creștere intrauterină, dar și nașterea unui copil mort, deși aceste rezultate sunt mai răspîndite în țările în curs de dezvoltare. Riscul complicațiilor este mai înalt pentru femeile cu cazuri mai avansate a căror imunitate este compromisă.
Poți de asemenea transmite virusul bebelușului tău în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării. Fără tratament, bebelușul tău are între 25 și 40 de procente că va deveni infectat. Totuși, poți reduce acest risc pînă la 2 procente dacă primești un tratament corespunzător în timpul gravidității. Acesta include monitorizarea sarcinii virale, luarea medicamentelor adecvate, evitarea anumitor proceduri în timpul gravidității, aplicarea operației cezariene dacă nivelul viral este prea înalt, și este interzisă alăptarea.
Trebuie să fiu testată la HIV în timpul sarcinii? Desigur. Dacă ești pozitivă la HIV, primirea unui tratament potrivit poate reduce semnificativ riscul transmiterii virusului bebelușului tău și este crucial în protejarea sănătății tale. Din aceste motive, în majoritatea țărilor, inclusiv Republica Moldova , se recomandă ca toate femeile gravide să fie testate la HIV la prima lor vizită prenatală. Și dacă există un risc înalt de a te infecta cu HIV, trebuie să fii testată din nou în al treilea trimestru (ideal înainte de 36 de săptămîni) .
Desigur, testarea HIV este voluntară, deci ai dreptul să refuzi. Deși este mai bine pentru ambii, atît pentru tine cît și pentru bebelușul tău să începi tratamentul în timpul sarcinii, tratamentele mai tîrzii sunt totuși mai bune decît nimic. Dacă nu ai fost testată în timpul gravidității sau rezultatele tale nu sunt cunoscute, medicul poate să-ți recomande o testare rapidă cînd ești internată în spital pentru naștere.
Care sunt simptomele? Multe persoane nu au nici un simptom cînd se infectează pentru prima dată cu HIV. Alții dezvoltă simptome temporare de răceală așa ca febra, dureri de cap, gît iritat, oboseală și glande inflamate-în primele săptămîni pînă la luni după expunerea la virus. Pot trece ani ca simptomele mai grave să apară. Acestea pot include ganglioni limfatici mmăriți în volum, oboseală, pierderi în greutate, febre severe și transpirație, persistența unor infecții fungice în gură sau vagin, alergii sau chiar pierderi de memorie.
Voi fi nevoită să fac operație cezariană dacă sunt HIV pozitivă? În unele cazuri, cînd ai o sarcină virală mare la sfîrșitul sarcinii, este evident că cezariana te va ajuta să previi infectarea bebelușului tău cu HIV. În alte cazuri, valoarea cezarienei este nesemnificativă. Studiile din trecut au arătat că femeile infectate cu HIV care au avut cezariană înainte ca nașterea propriu-zisă să înceapă sau înainte ca apele să se rupă, erau cu 50-80 % mai puțin probabil să transmită virusul bebelușilor lor. Totuși, multe din aceste studii au fot efectuate înainte să apară testarea virală în timpul sarcinii sau înainte de terapiile combinate antivirale au fost folosite.
Unele cercetări recente au sugerat că femeile care primesc terapie combinată și a căror nivele ale HIV-ului sunt mai mici de 1000 au o rată a transmiterii de mai puțin de un procent, indiferent de cum nasc. Pentru mamele cu o sarcină virală mică, nimeni nu știe dacă cezariana va micșora și așa riscul mic de transmitere. Și apoi operațiile cezariene sunt legate de un risc mai mare de complicații pentru mamă.
Ce se va întîmpla după naștere? O dată ce bebelușul s-a născut, el va fi testat la acest virus în prima sa zi de viață. ( testarea la anticorpii HIV nu va fi de încredere, deoarece anticorpii tăi pot rămîne în sîngele lui pînă la 18 luni, deci el va fi testat direct la acest virus). Aproape 40 de procente din bebelușii infectați arată un rezultat pozitiv la acest test după naștere, aproape 90 de procente vor fi testați pozitiv în două săptămîni, iar restul vor fi găsiți pozitivi în următoarele cîteva luni.
Deoarece este crucial pentru bebelușii infectați să înceapă tratamentul antiretroviral chiar după naștere, bebelușul tău va trece acest tratament în primele sale 6 săptămîni chiar dacă rezultatele inițiale au fost negative. În plus, îi vor fi administrate medicamente de la patru la șase săptămîni pentru a-l proteja de pneumonie. Chiar dacă bebelușul tău nu este infectat, el ar trebui să continue să fie monitorizat pe parcursul anilor pentru orice efect de la expunerea la medicamentele antiretrovirale cînd se afla încă în uter. Dacă bebelușul tău este infectat, el cel mai probabil va fi tratat cu o combinație de medicamente pentru a controla virusul .
Unele femei infectate cu HIV vor necesita să continue terapia antiretrovirală după naștere, iar altele vor fi în stare să întrerupă pînă cînd starea lor se va înrăutăți.
Pot să-mi alăptez bebelușul dacă am HIV? Nu. Dacă o faci, riști să-i transmiți HIV bebelușului tău prin laptele matern. Din această cauză, Organizația Mondială a Sănătății nu recomandă alăptarea dacă ești pozitivă la HIV, mai ales că alternative sigure sunt valabile.
Cum pot eu să evit îmbolnăvirea cu HIV? Întreținînd relații sexuale doar cu un partener fidel care a fost testat la HIV și nu are acest virus. În caz contrar, folosirea adecvată a prezervativelor reduce riscul contaminării cu HIV și alte boli sexual transmisibile. Ține minte să utilizezi lubrifianți doar pe bază de apă, deoarece cele pe bază de ulei pot face găuri în latex.
Evită contactul cu lucruri precum ace sau lame care pot conține sîngele unei persoane infectate. Dacă există posibilitatea expunerii în timpul nașterii, anunță-l pe medic imediat. Anumite boli sexual transmisibile pot cauza probleme pentru tine și copilul tău și te face mai sensibil la HIV.
Ce este infecția căilor urinare? Cînd auzi fraza ,, infecția căilor urinare,, probabil te vei gîndi la o infecție a vezicii urinare și simptome precum dorința frecventă de a te urina sau o senzație de arsură în timpul micțiunii. Aceasta stare numită cistită, este extrem de răspîndită la femeile sexual active între 20 și 50 de ani. Dar aceasta nu este toată povestea acestei infecții.
De fapt, poți avea ICU în orice parte a căilor urinare, care începe de la rinichi, unde urina este produsă, continuă prin canalurile numite uretere spre vezica urinară unde urina se acumulează pînă la micțiune și uretră, un canal scurt care duce urina în afara corpului.
O infecție la rinichi ( numită pielonifrită) este cea mai des întîlnită și cea mai serioasă comlicație a sarcinii. Infecția se poate răspîndi în sistemul circulator și să devină amenințătoare pentru viață. O infecție la rinichi poate avea consecințe grave și pentru bebelușul tău. Această infecție crește riscul unei nașteri premature sau a unui copil cu greutate prea mică, și a fost legată de un risc înalt de mortalitate a fătului sau a nou-născutului.
Este de asemenea posibil să ai bacterii în caile urinare și să nu ai nici un simptom. Aceasta este cunoscută ca ,, bacteriuria asimptomatică,,. Cînd nu ești gravidă, această stare nu cauzează probleme și, de obicei, dispare de la sine.
În timpul sarcinii, totuși, bacteriuria aimptomatică netratată sporește riscul unei infecții la rinichi și este asociată cu naștere prematură și greutate sub normă a bebelușului. Acesta este unul din motivele de ce în multe țări urina este testată bacteriologic de rutină în timpul sarcinii.
Sarcina mă face mai susceptibilă la ICU? Sarcina mărește riscul unei infecții la rinichi. Iată de ce: niveluri mai ridicate de progesteron micșorează tonusul muscular din uretere ( canalurile dintre rinichi și vezica urinară), cauzînd dilatarea lor, dar și îngreunarea procesului de micțiune.
Consecința acestor schimbări este faptul că trece mai mult timp pentru ca urina să treacă prin căile urinare, oferind bacteriilor mai mult timp pentru a se înmulți și devine mai ușor pentru bacterii să călătorească pînă la rinichii tăi. Mai mult ca atît, în timpul sarcinii, urina devine mai puțin acidă, însă conține mai multă glucoză, ambele favorizînd creșterea bacteriilor.
Care sunt simptomele unei infecții ale vezicii urinare? Simptomele unei infecții ale vezicii urinare ( cistită) variază de la femeie la femeie. Simptomele obișnuite includ:
Fiindcă dorința frecventă de a te urina este ceva obișnuit în timpul sarcinii, îți va fi greu să identifici cistita, în special dacă simptomele sunt blînde. Dacă crezi că poți să ai o infecție, anunță-l pe medic ca urina ta să fie testată.
Care sunt simptomele unei infecții la rinichi? Dacă ai vreun semn ce poate indica la o posibilă infecție la rinichi, trebuie să consulți imediat un medic. Simptomele deseori apar cînd nu te aștepți și de obicei includ:
Ce se întîmplă dacă am bacteriurie asimptomatică cît timp sunt gravidă? Bacteriuria asimptomatica este asociată cu naștere prematură și greutate scăzută. Și dacă bacteriuria nu este tratată, șansa să dezvolți o infecție a rinichilor poate fi de 40 de procente. Totuși cu un tratament adecvat riscul scade dramatic pînă la 1-4 procente.
Pentru a descoperi dacă există bacterii în căile urinare, urina trebuie să fie colectată la prima ta vizită prenatală și să fie trimisă la laborator pentru teste, chiar dacă nu ai simptome. Dacă urina ta inițială este negativă, șansele să dezvolți o ICU mai tîrziu în sarcină sunt mici.
Dacă însă analiza este pozitivă, tu vei fi tratată cu antibiotice pe cale orală care sunt sigure în timpul sarcinii. Luînd un curs complet de antibiotice, de obicei timp de o săptămînă, trebuie să curețe infecția. După tratament, vei fi testată din nou pentru a fi sigură că infecția a dispărut. Analizele repetate la urină trebuie făcute la intervale regulate în timpul sarcinii pentru a te asigura că nu ai altă infecție. Dacă bacteria reapare, vei fi tratată din nou.
Ce se întîmplă dacă am o infecție a vezicii urinare? Dacă dezvolți o infecție a vezicii urinare (cistită) în timpul graviditășii, exercițiul este asemănător, deși poate să-ți fie administrat un curs mai scurt de antibiotice. Antibioticele vor ușura probabil simptomele în cîteva zile, dar este important să menții cursul întreg pe care ți l-a prescris medicul pentru a scapa de toate bacteriile din căile tale urinare.
Ce se întîmplă dacă dezvolt o infecție a rinichilor? Dacă dezvolți o infecție a rinichilor în timpul sarcinii, vei fi spitalizată și vei începe un curs de lichide și antibiotice intravenos, și tu și copilul tău veți fi atent monitorizați. Îngrijitorul tău medical va evalua o varietate de lucruri, printre care temperatura, presiunea sîngelui, pulsul, respirația și abilitatea de a te urina; bătăile inimii bebelușului tău; și dacă ai vreun simptom de naștere prematură.
Ce pot să fac să evit molipsirea cu ICU? Urmează acești cîțiva pași pentru a minimaliza șansele să te molipsești cu o infecție a căilor urinare:
Ce reprezintă papilomavirusul uman? Papilomavirusul genital uman (PGU) este cea mai răspîndită infecție sexual transmisibilă din lume. Cel puțin trei pătrimi din femei și bărbați vor fi infectați ci PGU într-un anumit moment al vieții, dar majoritatea nici nu vor ști că sunt infectați ,deoarece nu vor avea anumite simptome evidente și pentru că această infecție trece cîteodată de la sine. Este foarte probabil să te îmbolnăvești de PGU de la un act sexual vaginal sau anal. Este posibil, însă neobișnuit să se transmită virusul prin cantactul genital fără penetrare, prin sex oral sau prin atingerea organelor genitale. Mama poate transmite PGU bebelușului său , însă aceasta nu se întimplă foarte des.
Care sunt simptomele? În multe cazuri nu există nici un simptom evident. Chiar dacă o să ai simptome, ele pot apărea între o lună și un an după ce ai fost expusă la PGU.
Unele din cele peste 30 de feluri de PGU pot cauza negi genitali( Unele tipuri de PGU cauzează negii obișnuiți pe care îi ai pe mîini și picioare, dar PGU afectează doar zona genitală). Acești negi sunt foarte contagioși. Cercetările estimează că aproximativ 65 de procente din persoanele care au avut acte sexuale cu parteneri cu negi se vor molipsi și ele. Negii, de obicei, apar în sau în jurul vaginului sau a vulvei, lîngă anus sau în rect . Negii sunt moi și de culoarea pielii sau un pic mai deschiși.Ei pot fi mici sau mari, cîteodată crescînd grămadă cu aspect de conopidă. Ei, de obicei, nu dor, deși pot cîteodată să provoace mîncărimi, arsuri sau sîngerări.
În unele cazuri, PGU cauzează schimbări în celulele tale cervicale care pot fi detectate în cadrul testului Papanicolau (testului citologic). Deseori aceste schimbări sunt ușoare și dispar de la sine. Dar dacă ai unul din așa-numiții ,,tipuride viruși cu risc înalt,, a PGU, pot apărea schimbări serioase la nivelul celulelor.Aceste schimbări ale țesuturilor pot provoca cancerul- de obicei, mulți ani mai tîrziu- dacă nu primești tratamentul necesar. Aceste tipuri de viruși cu risc înalt sunt cauza majorității cancerelor cervicale. ( De notat ca aceste țesuturi nu sunt aceleași care provoacă negii genitali). Iată de ce este atît de important pentru toate femeile să treacă regulat testul Papanicolau și pentru cele care au unele anormalități să primească tratamentul necesar.
Poate PGU să-mi afecteze sarcina? PGU este puțin probabil să-ți afecteze sarcina sau sătătatea bebelușului tău. Dacă ai negi genitali, ei pot crește mai rapid în timpul gravidității, posibil de la eliminările adăugătoare vaginale care furnizează virusul cu un mediu de creștere umed, schimbările hormonale sau schimbările în imunitate. În majoritatea cazurilor, negii nu vor provoca probleme ție și bebelușului tău. Este posibil ca tu să transmiți virusul nou-născutului, însă aceasta se întîmplă forte rar. Chiar dacă copilul tău se molipsește cu PGU, este foarte probabil să învingă virusul singur fără simptome sau probleme.
Este puțin probabil cazul cînd bebelușul se îmbolnavește de PGU care cauzează negi genitali, el poate dezvolta negi pe coardele vocale și alte regiuni cîndva în copilărie. Această stare numită papilomitoză respiratorie recurentă este foarte serioasă, dar din fericire este,de asemenea, foarte rară.
Voi fi testată la PGU în timpul sarcinii? Mamele în devenire nu sunt testate de rutină la PGU. Majoritatea femeilor află ca au virusul dacă dezvoltă negi sau dacă sunt diagnosticate în cadrul testului Papanicolau.
Cum este controlat PGU în timpul sarcinii? Nu este nici un medicament care să înlăture virusul. Dacă ai negi, medicul poate să decidă să nu te trateze în timpul gravidității, deoarece ei pot dispărea după naștere. Sunt numeroase tratamente, totuși, care pot îndepărta sigur negii în timpul sarcinii. Dacă medicul decide înlăturarea acestora, el poate utiliza o soluție specială acidă, să-i înghețe cu soluție lichidă de azot sau să-i scoată chirurgical sau cu laserul.
Există medicamente sapecifice utilizate pentru a trata negii genitali, dar nu sunt recomandate în timpul gravidității. Și niciodată să nu încerci să tratezi negii genitali cu medicamente destinate pentru negii obișnuiți.
Dacă nu există nici un semn de cancer invaziv, medicul te va sfătui să aștepți după naștere pentru a începe tratamentul.
Cum pot evita molipsirea cu PGU? Poți reduce șansele de a te molipsi cu PGU prin întreținerea relațiilor sexuale cu un partener fidel și care nu are negi. (Desigur, partenerul tău poate să nu știe daca are PGU și poate să transmită virusul fără a avea simptome). Cu cît mai mulți perteneri sexuali aveți cu atît este mai mare probabilitatea să contactezi virusul. Și chiar dacă ai deja PGU, a fi infectat cu o ramură a virusului nu te protejează de altele. Folosirea prezervativelor corect și regulat reduce riscul îmbolnăvirii cu PgU și alte maladii sexual transmisibile.
După naștere, poți să fii vaccinată contra anumitor tipuri de PGU. Vaccinul a fost aprobat pentru fetele și femeile cu vîrsta cuprinsă între 9 și 26 de ani. Chiar dacă te vaccinezi, folosirea prezervativelor te protejează de infectarea cu tipurile de PGU neacoperite de vaccin.
De ce e necesar sa fiu controlată la rubeolă? Dacă nu ești imună la rubeolă și te îmbolnăvești în prima perioadă a sarcinii, aceasta ar putea fi devastator pentru copilul tău. Poți sa avortezi sau bebelușul poate avea numeroase defecte la naștere și probleme de dezvoltare. Sindromul rubeolei congenitale este denumirea tiparului de probleme cauzate de nașterea bebelușului cu acest virus.
Deci dacă femeile nu au fost testate dacă sunt imune la rubeolă înainte de a deveni gravide, în multe țări acest test este oferit în timpul primei vizite prenatale. În Republica Moldova, gravidele nu sunt testate la rubeolă.
În majoritatea țărilor industrial dezvoltate, aproape 90% din populație dupa vîrsta de 5 ani sunt imuni la rubeolă, fie deoarece au fost vaccinați sau au fost bolnavi în timpul copilăriei. (Persoanele născute în țări fără vaccinare obligatorie la rubeolă sunt mai puțin probabil să fie imuni).
Cît de des întîlnită este rubeola? Rubeola a devenit destul de rară în țara noastră, datorită unui program efectiv de vaccinare.
Epidemii de rubeolă au apărut din cînd în cînd în Moldova pe parcursul anilor, deci este încă crucial să-ți vaccinezi copiii și să te vaccinezi pe tine (cînd nu ești gravidă) dacă încă nu ești imună.
În plus, aproape o treime din țările lumii sunt lipsite de programe de vaccinare la rubeolă, deci virusul este încă răspîndit la multe națiuni. Organizația Mondială a Sănătății estimează că sunt 110.000 de cazuri de rubeolă în fiecare an.
Sunt destul de sigură că am fost vaccinată la rubeolă în copilărie, dar testul arată că nu sunt imună. Este aceasta posibil? Da, însă aceasta se întîmplă foarte rar. Un număr mic de persoane care sunt vaccinate nu produc anticorpii necesari care nu sunt depistați în timpul testelor. Este de asemenea posibil ca efectul vaccinului să scadă în timp.
Care sunt simptomele rubeolei? Rubeola este o maladie acută virală, dar simptomele pot fi destul de nespecifice, ceea ce îngreunează procesul de diferențiere față de alte boli. În aproape jumătate din cazuri, simptomele sunt fie inexistente sau atît de slabe că poți nici să nu observi că ai fost infectată. Dacă ai totuși unele simptome specifice, ele vor începe să se arate de la 12 la 23 de zile după ce te-ai molipsit. Poți să simți o febră ușoară, dureri de cap, indispoziție, noduri limfatice edemațiate, dureri sau inflamații la încheieturi, ochi roșii și nas înfundat sau cu secreții de la o zi pînă la 5 înainte ca erupția să apară.
Erupția durează doar cîteva zile, de obicei luînd naștere pe față și apoi răspîndindu-se pe alte părți ale corpului. Glandele edemațiate și durerile la încheieturi pot dura cîteva săptămîni. Tu ești contagioasă cu o săptămînă înainte de a apărea erupția și încă o săptămînă după. Cea mai molipsitoare perioadă este cea în care ai erupții.
Ce trebuie să fac dacă cred că am fost expusă la rubeolă în timpul sarcinii? Contactează-ți medicul imediat și anunță-l că crezi că ai fost expusă. Nu veni fără sa anunți ginecologul, pentru ca riști să infectezi alte femei gravide de acolo. Dacă ai nevoie să fii examinată, ei vor face aranjamente speciale încît să nu stai într-o cameră aglomerată.
Dacă nu ai fost imună mai înainte sau nu ai fost încă testată, doctorul va dori să-ți facă o analiza pentru a vedea dacă ai anticorpi la variolă. Vei fi supusă unui nou test peste două săptămîni și posibil la încă unul peste 4 săptămîni. (Anumite schimbări în anticorpii de la primul test și la cel din urmă va indica o infecție recentă).
Dacă ești deja imună la rubeolă cînd ai fost expusă, este un risc minim de a te reinfecta, dar nu este probabil ca bebelușul tău să se infecteze. Teste suplimentare nu sunt necesare, dar trebuie totuși să-ți contactezi medicul pentru a discuta situația ta individuală.
Dacă s-a depistat reubeola în stadiul incipient al sarcinii, ar fi bine să vorbești cu un specialist în genetică despre riscurile la care se supune bebelușul și trebuie să decizi dacă să avortezi sau nu. Nu se cunoaște nici un tratament efectiv contra rubeolei sau vreun mod de a preveni infecția după expunere.
Cum pot reduce riscul de a mă îmbolnăvi de rubeolă în timpul gravidității dacă nu sunt imună? Din păcate, este interzis să primești vaccina la rubeolă dacă ești deja însărcinată. Dacă nu ești imună, trebuie să fii atentă să eviți pe oricine cu erupții sau virusuri cît și pe oricine care au fost recent expuți rubeolei și nu au fost bolnavi pînă acum. Iată cîteva măsuri importante de precauție:
O dată ce ai nascut, asigură-te sa fii vaccinată astfel încît rubeola să nu fie o problemă la sarcina următoare. Poți să faci aceasta și în timpul cît alăptezi, dar trebuie să aștepți cel puțin 28 de zile după această doză de vaccin pentru a încerca să concepi din nou. (Dacă se întîmplă să prinzi gravidă în cele 28 de zile, șansele să afecteze bebelușul sunt mici, dar totuși trebuie precauție.)
Ce se va întîmpla cu bebelușul meu dacă mă îmbolnăvesc cu rubeolă în timpul sarcinii? Infecția cu rubeolă poate cauza avort, naștere prematură sau nașterea unui copil mort, dar și multe defecte la naștere, dar depinde de perioada cînd te-ai molipsit cu acest virus. Riscurile sunt cele mai mari în stadiile incipiente ale dezvoltării bebelușului și ele scad cînd graviditatea progresează.
Dacă te molipsești cu rubeolă în primele 12 săptămîni de sarcină, este o șansă mare (pîna la 85%) ca copilul tău să dezvolte rubeola congenitală. Rata rubeolei congenitale pentru un bebeluș a cărui mama a fost infectată între 13 și 16 săptămîni este de aproximativ 54%, și rata continuă să scada rapid. După 20 de săptămîni este un risc foarte mic ca infecția să cauzeze defecte la naștere.
Sunt numeroase probleme asociate cu rubeola congenitală, cel mai des surditate, probleme oculare (care pot duce la orbire), malformații la inimă, și probleme neurologice, așa ca retardul mintal. Alte defecte pot fi de asemenea evidente la naștere, sau problemele pot apărea mai tîrziu în copilărie.
În timp ce acestea sunt consecințe teribile, ține minte ca probabilitatea să fii expusă la rubeolă este destul de mică. Totuși, este bine de știut de ce ești testată, ce poți face pentru a reduce riscurile pentru tine și bebelușul tău dacă nu ești imună, și cum poți să te protejezi în viitor.
Grupa B streptococcus (GBS) este o infecție bacterială pe care o au 30% din populație, dar care nu cauzează nici o pagubă sau simptome. La femei se găsește în intestine și în vagin și nu cauzează probleme în majoritatea sarcinilor. Într-un număr mic de sarcini, din nefericire, bebelușul este infectat, de obicei înainte sau în timpul nașterii, cauzînd boli grave.
Dacă ai deja un copil infectat cu GBS, trebuie să ți se ofere antibiotice în timpul nașterii pentru a reduce șansele ca acest nou-născut să se infecteze. Dacă ai avut o infecție urinară din grupa B steptococică (cistită) în timpul gravidității, ar trebui să ți se ofere antibiotice în timpul nașterii. Infecția GBS a bebelușului este mai probabil să apară dacă:
Moașa sau doctorul va aprecia dacă ai nevoie de antibiotice în timpul nașterii pentru a-ți ptoteja nou-născutul de această infecție.
Ce este sifilisul? Sifilisul este o infecție sexual transmisibilă (IST) care cauzată de un tip de bacterii numite spirochete. Dacă ne este tratat, sifilisul poate avea consecințe serioase de scurtă și lungă durată. Din fericire, cu tratament antibiotic, aceste consecințe pot fi evitate cu ușurință.
Sifilisul este transmis prin contact direct cu regiunea vătămată sau cu persoana infectata. Cel mai obișnuit mod de a te molipsi cu sifilis este contactul sexual vaginal, anal sau oral, dar este de asemenea posibil de a-l lua prin sărutul cu o persoană cu o rană sifilitică pe sau lîngă buze sau în gură. Sifilisul poate fi transmis bebelușului tău prin placentă în timpul sarcinii sau prin contact cu rana în timpul nașterii.
Care sunt simptomele? Sifilisul progresează în etape, cu simptome care diferă de la o treaptă a bolii la alta și de la o persoană la alta. În multe cazuri, simtomele nu se observă și nu poți ști dacă ai boala pînă nu ești testată.
În prima etapă, cunoscută ca sifilis primar, simptomele caracteristice sunt răni dureroase și extrem de infecțioase cu margini ridicate numite șancre. Șancrul apare la locul infecției, de obicei trei săptămîni după ce ai fost expusă bacteriei, deși poate să apară mai devreme sau pînă la trei luni mai tîrziu.
Deoarece șancrul poate fi în interiorul vaginului sau gurii, tu poți niciodată să nu-l vezi. Un șancru poate de asemenea să apară pe labii, perineu, anus sau buze, iar ganglionii se măresc în zona în care se dezvoltă bubele.
În cea de-a doua etapă, sifilisul poate avea o varietata de simptome care pot apărea în săptămîni sau luni după apariția primei bube, dar iarăși, ele pot să nu să se observe. Majoritatea persoanelor cu sifilis secundar dezvoltă erupții fără mîncărimi, mai des pe palme și talpe, deși pot apărea și pe alte părți ale corpului. Poți să ai, de asemenea, leziuni în gură și în vagin, cît și bube nedureroase, dar infecțioase în zona genitală, simptome de răceală, pierderi de greutate și căderea părului. Infecția încă se tratează la această etapă.
Fără tratament, simptomele dispar de la sine în cîteva luni, însă infecția persistă în corpul tău. Bacteria continuă să se multiplice în timpul fazei latente și poate cauza probleme foarte serioase ani după. De fapt, aproximativ o persoană din trei care nu primește tratament corespunzător vor trece la o nouă etapă numit sifilis terțiar. Acest stadiu tardiv poate să se dezvolte și 30 de ani după ce ai fost infectat și poate să cauzeze anormalități ale inimii foarte serioase. Leziuni periculoase și poate chiar letale se pot produce în oasele tale, pe pielea ta, sau chiar pe organe. Din fericire, majoritatea persoanelor sunt tratate în faze incipiente ale bolii, de aceea foarte puțini ajung la sifilis terțiar.
Cum poate sifilisul să-mi afecteze sarcina și sănătatea copilului meu? Sifilisul poate călători din curentul sanguin spre placentă și să infecteze bebelușul oricînd în timpul gravidității. Poate de asemenea să-ți infecteze bebelușul în timpul nașterii. Dacă sifilisul tău este detectat și tratat devreme, tu și nou-născutul tău veți fi în ordine.
Dacă nu ești tratată, există posibilitatea mare de a-ți infecta bebelușul, mai ales dacă ești în etapele incipiente ale bolii, cînd este cea mai infecțioasă. Aproximativ 40 de procente din femeile gravide cu sifilis timpuriu netratat sfîrșesc prin a avea avort, prin nașterea unui copil mort sau a unui bebeluș care moare curînd după naștere. Sifilisul mărește riscul unei nașteri premature sau creșterea intrauterină restricționată.
Unii bebeluși infectați cu sifilis ale căror mame nu sunt tratate în timpul sarcinii dezvoltă probleme înainte de naștere care sunt vizibile la ultrasonografie. Aceste probleme pot include o placentă lărgită, lichid în abdomen și inflamarea severă a ficatului sau splină mărită. Un bebeluș infectat poate avea și alte anormalități la naștere precum alergii pe piele sau leziuni în jurul gurii, a organelor genitale sau a anusului, secreții nazale anormale, ganglioni umflați, pneumonie și anemie.
Majoritatea bebelușilor nu au la început aceste simptome, dar fără tratament ei dezvoltă unele simptome o lună sau două după naștere, Și chiar dacă nu sunt simptome evidente imediat după naștere, dacă boala nu este tratată, bebelușii născuți cu sifilis pot să aibă probleme ani mai tîrziu așa ca defecte la oase sau dinți, pierderea auzului și văzului și alte probleme neurologice serioase. Iată de ce este foarte important ca femeile să fie testate și tratate în timpul sarcinii, și ca fiecare nou-născut care poate avea sifilis la naștere să fie evaluat și tratat.
Voi fi eu testată la sifilis în timpul gravidității? Da . Chiar dacă infecția este destul de rară, se consideră vital de a detecta și de a trata sifilisul în timpul sarcinii. Se recomandă ca toate femeile gravide să fie supuse testului la prima lor vizită prenatală și toate femeile să fie retestate la naștere. Deoarece durează de la patru la șase săptămîni după expunere să fii testat pozitiv, rezultatul poate fi negativ dacă ești controlată prea devreme. Deci dacă ai avut un contact sexual periculos cu cîteva săptămîni înainte de a fi testat sau partenerul tău a avut recent simptome, spune-i medicului pentru a fi testată din nou într-o lună.
Cum este tratat sifilisul în timpul sarcinii? Penicilina este singurul antibiotic care este atît sigur de a fi administrat în timpul gravidității, cît și capabil să trateze cu succes atît mama, cît și copilul pentru sifilis. Dacă ai sifilis, tu vei fi tratată cu una sau mai multe injecții cu penicilină, în dependență de stadiul bolii tale și dacă ai neurosifilis. Dacă ești alergică la penicilină, va trebui să fii desensibilizată la medicament mai întîi ca să-l poți primi. Partenerul tău trebuie de asemenea să fie testat și va fi tratat dacă este pozitiv sau dacă a avut contact sexual cu tine în ultimele trei luni, chiar dacă testul la sînge este negativ.
Cum pot să evit molipsirea cu sifilis? Întreținînd relații sexuale cu un partener fidel, care a fost testat negativ la sifilis. În timp ce prezervativele pot preveni transmiterea HIV-ului sau a altor boli sexual transmisibile, ele oferă doar protecție la sifilis dacă rana este pe organul genital al partenerului, nu te vor proteja de rănile care nu sunt acoperite de prezervativ. Ține minte că poți să te molipsești cu sifilis dacă buba partenerului atinge orice membrană mucoasă ( precum cea din gură sau vagin) sau o rană deschisă (o tăietură sau o zgîrietură).
Dacă ai avut sifilis o dată, aceasta nu înseamnă ca nu poți să te molipsești din nou. Poți deveni reinfestat.
Dacă există probabilitatea să fi fost expus la sifilis sau la alte infecții sexual transmisibile în timpul sarcinii, sau tu sau pertenerul tău aveți vreun simptom, spune-i medicului imediat ca să fii testată și tratată dacă este necesar.
Ce este toxoplasmoza? Toxoplasmoza este o infecție care provine de la un parazit microscopic numit Toxoplasma gondii. Deși infecția, în general, cauzează o boală ușoară, fără simptome la persoanele cu imunitate sănătoasă, este riscantă în timpul sarcinii, deoarece parazitul poate infecta placenta și bebelușul.
Toxoplasmoza congenitală poate fi ușoară sau severă, cauzînd nașterea unui copil mort, daune structurale de lungă durata și neurologice și alte efecte devastatoare. În majoritatea cazurilor, consecințele enumerate se dezvoltă atinci când gravida contactează infecția în timpul sarcinii. Veștile bune sunt că poți face multe pentru a evita infectarea cu toxoplazme în timpul sarcinii.
Care sunt șansele să mă molipsesc cu toxoplasmoză și să-mi infectez și nou-născutul? Doar 15 procente din femei apte de a concepe sunt imune la toxoplasmoză. Din fericire, numărul femeilor care contractează infecția în timpul sarcinii este destul de mic și nu toate transmit infecția bebelușilor lor.
Copilașul tău riscă să devină infectat cu cît progresează sarcina. Dacă te infectezi cu toxoplasmoză în primul trimestru, riscul ca bebelușul tău să se infecteze de asemnea este de 15 procente. Dacă te infectezi în cel de-al doilea trimestru, riscul este de 30 de procente, iar în al treilea trimestru este de 60 de procente.( Deși rata transmiterii este înaltă în graviditatea tardivă, severitatea toxoplasmozei congenitale este cea mai mare dacă bebelușul tău devine infectat în primul trimestru.)
Există de asemenea un risc foarte mic de a-ți infecta bebelușul tău dacă contractezi infecția cu cîteva luni înainte de a deveni gravidă. Dacă știi ca ai fost infectată recent, unii experși sugerează să aștepți 6 luni înainte de a concepe.
Cum se răspîndește toxoplasmoza? Experții estimează că aproape jumătate din infecțiile toxoplasmozice sunt cauzate de consumul cărnii crude infectate sau preparate insuficient, dar tu poți să iei parazitul și prin consumarea produselor contaminate nespălate, bînd apă infectată sau contactînd pămint contaminat, gunoaie sau carne și după asta atingînd gura, nasul sau ochii.
Toxoplasmoza nu poate fi transmisă de la o persoană la altă, unicele excepții fiind de la mamă la copil în timpul sarcinii sau de la o transfuzie de sînge infectat sau transplant de organe. Fără teste, tu probabil nu vei ști dacă esti infectat sau nu. Majoritatea persoanelor infectate cu imunitate sănătoasă nu au deloc simptome. Dacă ai simptome acestea pot fi sub forma ganglionilor limfatici umflați, însă care nu dor sau alte simptome ușoare de acest gen, precum dureri în mușchi, oboseală, dureri de cap, febră și posibil un gît umflat sau alergie.
Foarte rar apar simtome serioase la persoanele sănătoase. Cîteodată toxoplasmosa este suspectată cînd se descoperă unele anormalități fetale în timpul ultrasonografiei, deși majoritatea bebelușilor apar normali.
Voi fi testată la imunitate sau la infecție toxoplasmozică? Testele de sînge pot detecta anicorpii toxoplasmei care indică imunitate sau infecție recentă, dar experții au contradicții dacă femeile gravide să fie testate de rutină.
În țările, unde toxoplasmoza nu este des întîlnită, experții se îngrijorează că testatea tuturor femeilor gravide va duce la prea multe rezultate fals pozitive, ducînd la anxietate și la teste următoare costisitoare. Alții argumentează că chiar dacă toxoplasmoza congenitală este destul de rară, consecințele pot fi devastatoare, deci ei sprijină testarea prenatală pentru toate femeile sau testarea universală a bebelușilor sau ambele.
Majoritatea obstetricienilor nu recomandă testarea femeilor gravide, cu excepția celor pozitive la HIV sau cînd infecția este suspectată. În Franța, unde boala se întîlnește des, toate femeile sunt testate și cele care nu sunt imune sunt testate lunar în timpul sarcinii.
Vorbește despre avantajele și dezavantajele testării cu doctorul ca împreună să luați o decizie potrivită. Și asigură-te să-l anunți pe medic că ai glande umflate sau alte motive să suspeți că ești infectată.
Dacă îți pare că ești infectată, sîngele tău va fi testat pentru a măsura nivelurile celor doi anticorpi. În dependență de rezultate, poate să fie necesar să fii testată din nou în două-trei săptămîni și să trimiți sîngele la un laborator specializat în toxoplasmoză. Aceasta se face pentru a confirma rezultatele inițiale și pentru a ajuta să se determine aproximativ cînd ai putut deveni infectată.
Ce se va întîmpla dacă mă îmbolnăvesc totuși de toxoplasmoză? Dacă rezultatele testelor sugerează ca tu ai toxoplasmoză în timpul gravidității, lucrătorul tău medical va începe tratamentul cu antibiotice care poate să scadă riscul transmiterii infecției bebelușului tău.
Și atît timp cît nu toate infecțiile materne sunt transmise bebelușului, medicul îți poate indica o amniocenteză pentru a determina dacă bebelușul tău are de asemenea infecția. ( Laboratorul va face un test special ADN al lichidului tău amniotic pentru a verifica prezența parazitului.) Vei trece și un set de ultrasunete pe parcursul gravidității tale pentru a căuta anormalități în dezvoltarea bebelușului tău.
Ce se poate întîmpla dacă bebelușul meu se îmbolnăvește și cum poate fi tratat? Consecințele pentru bebelușul tău poate varia de la blînde la severe, și infecția poate rezulta în avort, nașterea unui copil mort sau decesul în scurt timp după naștere.
Dacă lichidul tău amniotic arată că bebelușul tău a fost infectat sau o ultrasonografie arată o problemă, vei fi îndrumată probabil la un specialist pentru îngrijire, și poți de asemenea să vorbești cu un consilier despre riscurile la care se supune nou-născutul. În dependență de vîrsta de gestație a bebelușului, ți se va oferi opțiunea de a întrerupe sarcina.
Dacă îți continui graviditatea, îți vor fi asigurate alte antibiotice pentru a fi administrate în cel de-al doilea trimestru pentru a reduce riscul apariției problemelor.
Toxoplasma congenitală poate afecta creierul copilului, cauzînd probleme atît mentale cît si întîrzieri de dezvoltare, paralizie cerebrală sau eplepsie. Poate afecta și alte organe, cel mai des ochii, care poate duce pînă la orbire.
Va arăta bebelușul meu semne de toxoplasmă îndătă după naștere? Unii bebeluși vor avea semne de toxoplasmă la naștere, care pot include un ficat mărit și gălbeneață, o splină mărită, o alergie, o infecție la nivelul inimii sau a plămînilor sau ganglioni umflați. Totuși, marea majoritate a nou-născuților cu toxoplasmă congenitală, în particular cei infectați tîrziu în sarcină, par normali la naștere, dar pot dezvolta probleme serioase luni sau chiar ani mai tîrziu.
Dacă bebelușul tău este pozitiv la toxoplasmoză la naștere, el va fi tratat cu antibiotice timp de un an, chiar dacă nu are simptome. Examinări speciale la auz și la văz vor fi făcute, cît și un examen ultrasonografic sau o tomografie computerizată, cît și alte teste necesare. Studiile au arătat că deși tratamentul după naștere poate să nu repare daunele din timpul sarcinii, va reduce totuși semnificativ riscul dezvoltării noilor probleme în copilărie.
Ce este trihomoniaza? Trihomoniaza este o infecție sexual transmisibilă cauzată de un parazit microscopic.
Cum poate trihomoniaza să-mi afecteze sarcina? Această infecție în timpul sarcinii este asociată cu un risc mai mare de naștere prematură, de ruptură prematură a membranelor și nașterea unui copil cu greutate mică (sub 2,5 kg). Trihomoniaza poate de asemenea să te facă mai susceptibilă la HIV dacă ești expusă la el.
Este posibil pentru bebelușul tău să devină infectat cu parazitul trihomoniazei în timpul nașterii, dar aceasta se întîmplă foarte rar, iar infecția se tratează eficient cu antibiotice.
Care sunt simptomele? Poți să nu ai nici un simptom. Dacă ai totuși, poți avea o eliminare vaginală galbenă sau verzuie, deseori cu aspect spumos și cu un miros neplăcut, și vaginul tău sau vulva poate deveni roșie, iritată sau care produce mîncărime. Poți să simți discomfort în timpul micțiunii sau în timpul actului sexual, și posibil și niște pete după actul sexual. Poți să observi un disconfort în partea de jos a abdomenului, dar acest simptom este mai puțin obișnut.
Simptomele se pot începe curînd după ce ai devenit infectată sau mult mai tărziu. Deci dacă ai fost numai ce diagnosticată cu trihomoniază, nu înseamnă că ai contractat-o recent.
Dacă ai simptome, anunță-l pe medic pentru a fi testată la trihomoniază. Pentru a te testa, doctorul va lua o mostră din lichidul tău vaginal și îl va examina sub microscop. El poate de asemenea să trimită o probă la laborator pentru un test mai sensibil.
Voi fi testată la trihomoniază în timpul sarcinii? În majoritatea țărilor industrial dezvoltate, numai dacă ai simptome vei fi testată. Nu există nici o dovadă că tratînd trihomoniaza diminuezi riscul complicațiilor și unele studii sugerează că poate chiar să mărească riscul unei nașteri premature. Din această cauză, doar femeile cu unele simptome sunt testate și tratate la trihomoniază în timpul gravidității.
Frotiul vaginal de rutină, efectuat de două ori în timpul sarcinii în Republica Moldova, este o metodă puțin sensibilă în diagnosticul acestei infecții.
Cum este tratată trihomoniaza în timpul sarcinii? Dacă ai unele simptome și ești diagnosticată cu trihomoniază, ți se va administra un curs de metronidazol, care este considerat sigur pentru bebeluș în timpul sarcinii. Partenerul tău trebuie să fie tratat în același timp, chiar daca are sau nu are simptome (majoritatea bărbaților nu au).
Trebuie să te abții de la relații sexuale pînă nu ați terminat tratamentul și nu mai aveți simptome, altfel riscați să vă reinfectați. Trebuie ambii să vă rețineți de la alcool în timpul tratamentului și 24 de ore după ultima doză ( femeile gravide nu ar trebui sa bea deloc alcool)
Cum pot să evit să mă îmbolnăvesc de trihomoniază? Întreținînd relații sexuale cu un partener fidel. Dacă nu este cazul, folosirea prezervativelor reduce riscul transmiterii trihomoniazei și altor infecții sexual transmisibile.
Ce este Vaginoza Bacteriană? Vaginoza bacteriană (VB) este cea mai des întîlnită infecție vaginală la femeile de vârstă fertilă. Aceasta este cauzată de o instabilitate în bacteriile ce trăiesc în vaginul tău. Aproximativ o femeie din 5 are această infecție într-o anumita perioadă a gravidității, deși estimările variază considerabil. De obicei, bacteriile “bune”, numite lactobacilli, constituie majoritatea și controlează creșterea celelalte tipuri de bacterii. Sfîrșești să ai VB atunci cînd sunt prea puțini lactobacilli, permițînd altor bacterii sa crească fără control. Nimeni nu știe cu siguranță care sunt cauzele schimbării balanței între bacterii.
Cum se rasfrînge VB asupra gravidității mele? Avînd VB cînd ești gravidă este asociat cu un risc sporit de naștere prematură și de aducere pe lume a unui bebeluș cu greutate mică, ruptură prematură a membranelor (PPROM) și infecție uterină după naștere. Unele studii arată o conexiune între VB și avort în cel de-al doilea trimestru. Dar legătura între BV și complicațiile în timpul gravidității nu este foarte bine definită. Experții încă nu știu de ce doar unele femei cu VB ajung să nască prematur. Ei de asemenea nu știu dacă VB cauzează direct complicații precum PPROM sau dacă femeile care sunt predispuse altor infecții sau probleme care pot duce la aceste complicații au de asemenea, probabil, mai frecvent VB. Însă, multe femei cu VB au sarcini perfect normale. Și aproape jumătate din cazurile de VB la femeile gravide se rezolvă de la sine.
Care sunt simptomele BV-ului? Cel puțin jumătate din femei care se dezvoltă VB nu au nici un simptom. Dacă ai totuși simptome, s-ar putea să observi o eliminare vaginală lichidă albă sau gri cu un miros urît sau cu miros de pește. Aceasta ,, mireasmă,, este mai evidentă după sex, cînd eliminările se amestecă cu sperma. Poți avea de asemenea și arsuri în timpul urinării sau iritații în zona genitală, chiar daca aceasta nu este ceva obișnuit. Anunță-l pe medic daca ai aceste simptome. El va examina o probă al lichidului vaginal și ale secrețiilor cervicale pentru a vedea daca ai VB sau altă infecție, și în dependență îți va prescrie tratament.
Va trebui sa fiu examinată pentru VB dacă nu am simptome? Depinde. Dacă nu ai simptome și e un risc scăzut de naștere prematură, atunci tu nu vei fi examinată pentru VB. Daca ai un risc înalt pentru naștere prematură (mai ales dacă ai avut un copil prematur în trecut), s-ar putea sa fii examinată la prima ta vizită prenatală și dacă va fi testul pozitiv, vei fi tratată. Deși femeile cu BV sunt mai probabil să nască prematur și antibioticele pot curăța infecția în majoritatea cazurilor, aproape toate cercetările recente arată ca tratarea cazurilor fără simptome la femeile care nu au avut nașteri premature nu scade șansele unei nașteri timpurii. Din această cauză, majoritatea experților în domeniu sunt de acord că nu se merită examinarea acestui grup de femei. Dacă tu nu ai simptome ale VB, dar esti la risc înalt de naștere prematură, ginecologul tău ar putea sau nu ar putea să te examineze la prima ta vizită prenatală. Experții discută dacă este benefic să facă astfel, pentru că dovezile sunt contradictorii. Unele studii au descoperit ca examinarea și tratarea femeilor care au avut în trecut o naștere prematură reduce riscul de a aduce pe lume copilul înainte de termen, însă alte cercetări au arătat că tratamentul nu are nici o importanță. Într-un studiu al femeilor fără simptome care au avut fie avort în al doilea trimestru sau travaliu prematur într-o sarcină precedentă, tratamentul, de fapt , a sporit riscul unei nașteri premature. Într-o declarație din 2008, U.S. Preventive Services Task Force (USPSTF) din SUA a concluzionat că pentru femeile care au un risc sporit de naștere prematură, dar nu au simptome aleVB, ,, dovezile actuale sunt insuficiente pentru a evalua balanța dintre beneficiile și pagubele examinării vaginozei bacteriene. Sunt unii specialiști care recomandă totuși examinarea anumitor femei cu risc înalt. Și fiecare este de acord că este nevoie de mai multe cercetări în acest domeniu.
Cum este tratată VB în timpul gravidității? Dacă ești diagnosticată cu VB, vei primi un curs de antibiotice care sunt considerate fără pericol de a fi administrate în timpul nașterii.(Spre deosebire de alte infecții, partenerul tău nu va fi tratat). Este important să primești toate medicamentele ce ți-au fost prescrise, chiar dacă toate simptomele au dispărut. În majoritatea cazurilor, acestea vor curăța infecția în vaginul tău și orice simptom ai avea, deși, din păcate, infecția poate reveni la un anumit moment. De fapt, aproape 30% de femei au din nou simptome în termen de trei luni. Antibioticele de obicei ucid majoritatea bacteriilor care cauzeaza VB, dar nu este nici o metodă de a face ca bacteriile,, bune,, să crească mai repede astfel încît sa țină sub control bacteriile ,,rele,,. Anunță-l pe ginecologul tau dacă simptomele au reapărut.
Cum pot să evit VB? Deoarece nimeni nu știe cauzele dezechilibrului bacterial, nu este nimic concret ce poți face pentru a te proteja de vaginoza bacteriană. Totuși, sunt unele căi care pot reduce riscul dezvoltării VB: Urmează practici de siguranță în timpul actului sexual, dacă fie partenerul tău sau tu ai avut sex cu alte persoane.Nu este clar ce rol are activitatea sexuală în declanșarea VB, dar este rar întîlnit la femeile care nu au avut niciodată sex și deseori diagnosticat la femeile cu multipli parteneri sexuali și cu noi parteneri sexuali. Este de asemenea răspîndit printre femeile cu o altă orientare sexuală. Dacă fumezi, iată un alt motiv pentru a lăsa fumatul: fumatul mărește riscul dezvoltării VB. Nu fă băițe vaginale și nu utiliza spray-iuri igienice feminine sau săpunuri mirositoare în zona genitală. Aceste produse pot deregla balanța delicată a bacteriilor în vaginul tău.( Nu trebuie sa faci băițe în timpul gravidității. În cazuri extrem de rare, spălaturile vaginale pot forța aerul să treacă dedesubtul membranelor sacului amniotic și pătrunde în circulația ta, cauzînd embolizm gazos care poate amenința viața!)
Este riscant sa fiu expusă contactului cu varicela în timpul nașterii? Depinde. Dacă ai avut varicelă înainte, tu ești probabil imună, deci sunt puține motive pentru a te îngrijora.Aproximativ 95 de procente din adulți sunt imuni, printre care și persoanele care au avut varicelă și nu au știut de asta niciodată. Dacă ai fost vaccinată împotriva varicelei, ești de asemenea probabil imună.
Deoarece așa de mulți adulți sunt imuni, puține femei gravide se îmbolnăvesc de varicelă, adică de la 1 până la 7 cazuri la fiecare 10.000 de gravide. Dar dacă nu ești imuna și se întîmplă să contactezi boala în timp ce ești gravidă, poți să te îmbolnavești destul de grav și există o șansă mică că varicela îți va afecta bebelușul. Dacă nu ești sigură dacă ești imună sau nu, o simplă analiză de sînge poate să-ți dea răspunsul.
Ce se va întîmpla cu bebelușul meu dacă mă îmbolnăvesc de varicelă în timpul gravidității? Sunt multe șanse că nu se va întîmpla nimic cu bebelușul tău, dar perioada de infectare este esențială. Dacă te îmbolnăvești de varicelă în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru există un risc scăzut (probabil mai puțin de 1,5 %) că bebelușul tău se va molipsi de așa-numitul sindromul varicelei congenitale (CVS). Riscul este mai mare (aproape 2%) dacă te infectezi între a 13-a și a 20-a săptămînă de gestație.
CVS este caracterizat prin defecte la naștere, mai des întîlnindu-se cicatrizarea pielii, deformarea membrelor, un cap anormal de mic și probleme cu vederea. În plus, un bebeluș cu CVS poate de asemenea sa crească insuficient în uter și să sufere de handicapuri fizice și psihice. Infecția poate să mărească riscul de avort sau moartea tîrzie a fătului.
Dacă totuși te molipsești de varicelă, tu vei fi supusă unei ultrasonografii detaliate cu scopul de a găsi semne de defecte sau de alte probleme și cel puțin o ecografie pentru a vedea starea bebelușului de mai tîrziu. Poți de asemenea să te întîlnești cu un expert în genetică pentru a discuta riscurile în cazul tău și să decideți cum să procedați.
Este riscant pentru bebelușul meu dacă mă îmbolnăvesc de varicelă aproape de nașterea propriu-zisă? Dacă te molipsești cu varicelă la începutul primului trimestru de graviditate, bebelușul tău va fi probabil sănătos. Iată de ce: aproximativ cinci zile după ce te îmbolnăvești de varicelă, corpul tău dezvoltă anticorpi ce te apără de virus și pe care îi transmite bebelușului tău prin placentă, oferind protecția ce nu ar fi putut fi asigurată de sistema imună încă nedezvoltată a bebelușului.
Dacă te îmbolnăvești de varicelă între cinci și 21 de zile înainte ca copilul să se nască, el poate să se molipsească de varicelă, însă din cauza anticorpilor pe care i-a primit de la tine, e foarte puțin probabil să fie serios.
Cea mai riscantă perioadă de a căpăta varicelă este între 5 zile înainte de a naște și 2 zile după naștere, deoarece atunci bebelușul tău este expus virusului, însă nu are timp să primească anticorpii de la tine. În acest caz, există un risc mare ( între 17 și 30 de procente) că el va dezvolta ceea ce se numește varicelă neonatală, sau varicela nou-născutului, care poate fi destul de gravă și chiar să fie periculoasă pentru viață- mai ales dacă nu este tratată.
Dacă nou-născutul arată vreun semn de dezvoltare a infecției- așa ca febră sau erupții cutanate, el va fi tratat intravenos cu medicament antiviral acyclovir.
Este varicela mai riscantă ca de obicei pentru sănătatea mea în timpul gravidității? Este neclar. Dar este cu siguranță mai riscant pentru tine să te îmbolnăvești ca adult decît ca copil. Aceasta este deoarece aproximativ 15 procente din adulți care iau infecția de asemenea dezvoltă așa-numita pneumonia cauzată de varicelă, care poate fi severă și care poate fi amenințătoare pentru viață.
La femeile gravide, această complicație este asociată de asemenea cu rate înalte de naștere prematură. Riscul dezvoltării pneumoniei este înalt dacă te îmbolnăvești de varicelă în timpul celui de-al treilea trimestru. Fumatul sporește de asemenea acest risc.
Ce trebuie să fac dacă am fost expusă infecției? Dacă tu știi ca ești imună, nu trebuie să faci nimic. Dacă nu ești sigură sau dacă tu crezi că nu ești imună, trebuie să suni medicul imediat și să programezi analiza pentru a-ți confirma diagnosticul.
Dacă nu sunt imună și am fost expusă infecției, care sunt șansele să mă îmbolnăvesc de varicelă? Varicela este foarte contagioasă, deci dacă nu ai avut-o niciodată și ai avut contact direct cu o persoană infectată, este mai mult ca sigur să te îmbolnăvești. De fapt, dacă cineva din familie are varicelă și tu nu ești imună, șansele sunt de 90 de procente că te vei îmbolnăvi și tu.
Cît de repede o să văd și eu simptomele? Poate dura de la 10 la 21 de zile după expunere, totuși deseori vei vedea semnele dupa 14-16 zile. La început, tu ai putea avea simptome ușoare de răceală, urmate de erupții pe piele ce provoacă mîncărime. Erupțiile cutanate apar ca umflături mici roșii care se măresc, apoi se usucă și cad.
Ce ar trebui să fac dacă eu cred că am varicelă? Dacă tu începi să ai simptome și crezi ca ai varicelă, trebuie să suni medicul imediat. Nu veni fără sa anunți ginecologul, pentru ca riști să infectezi alte femei gravide de acolo. Dacă ai nevoie să fii examinată, ei vor face aranjamente speciale încît să nu stai într-o cameră aglomerată.
Dacă totuși ai varicelă, poate să ți se dea o prescripție pentru un medicament antiviral numit acyclovir. Dacă tu dezvolți vreun semn de pneumonie, ca febra cu respirație rapidă, discomfort respiratoriu sau tuse, este important să suni medicul imediat, deoarece starea ți se poate înrăutăți rapid. Dacă tu ai simptome și mai grave, precum probleme respiratorii sau dureri în piept, sună 903. Chiar dacă simptomele sunt relativ ușoare, tu vei fi internată și atent monitorizată și tratată cu acyclovir.
Pot să primesc vaccina contra varicelei în timp ce sunt gravidă? Nu. De fapt, femeile sunt sfătuite să aștepte o lună după ce au primit vaccina înainte de a încerca să rămănă gravide.Vaccinează-te imediat după ce ai născut ( si primește a doua doză de la 4 la 8 săptămîni mai tărziu cînd te întorci la ginecolog pentru vizita ta după naștere), încît să nu te îngrijorezi de infecție în timpul următoarei gravidități. Este sigur să primești vaccina și în timp ce alăptezi.
Cum pot reduce riscul de a mă îmbolnăvi de varicelă în timpul sarcinii dacă nu sunt imună? Evită persoanele care pot avea varicelă. Aceasta include pe oricine care nu este imun și care a fost în contact cu o persoană infectată în ultimele trei săptămîni, și oricine cu simptome de răceală (persoanele cu varicelă sunt foarte molipsitoare înainte de a le apărea erupțiile pe piele).
Tu de asemenea vei trebui să eviți contactul cu oricine are herpes (persoanele care au avut deja varicelă dezvoltă herpes dacă virusul renaște). Chiar dacă nu te molipsești cu herpes, poți să te molipsești cu varicelă de la cineva care are herpes.
În plus, deoarece este foarte probabil să te molipsești cu varicelă de la un membru al familiei, se recomandă vaccinarea copiilor mai mari de un an și a altor persoane sensibile din familie. Aceasta mai ales este important dacă ele au fost recent expuse pericolului, deoarece daca ele se vaccinează în cîteva zile de la expunere, aceasta reduce riscul îmbolnăvirii.
Pentru o consultație în