Роды

Semne ale nașteriiE puțin probabil să te greșești cu semnele unei nașteri cînd timpul se apropie, dar dacă ai vreun dubiu nu ezita să-ți contactezi doctorul.

Principalele semne ale începutului nașterii sunt contracțiile regulate, puternice și cînd dopul jelatinos ce astupă cervixul tău se desprinde. Alte semne că intri în naștere pot include ruperea apelor, dureri de spate, vomă sau grețuri sau nevoia de a vizita baia cauzată de capul bebelușului care apasă intestinul.

Contracțiile regulate

Cînd ai o contracție, uterul tău se strînge, apoi se relaxează. Ai fi putut avea contracții pe parcursul sarcinii, mai ales la sfîrșit. În timpul gravidității, aceste etanșări fără dureri sunt numite contracții Braxton Hicks.

Cînd ai contracții regulate, dureroase care sunt puternice și durează mai mult de 30 de secunde, atunci nașterea s-ar fi putut începe. Contracțiile vor deveni mai lungi, mai puternice și mai frecvente. În timpul unei contracții, mușchii uterului se contractă și durerea crește. Dacă îți pui mîna pe abdomen, poți să simți cum el se întărește. Cînd mușchii se relaxează, durerea scade și mîinile tale vor simți cum duritatea slăbește. Contracția împinge bebelușul tău în jos și deschide cervixul (intrarea în uter) pregătindu-l ca bebelușul să alunece în jos.

Cînd contracțiile tale durează 30-60 secunde și apar la fiecare cinci minute, e timpul să-ți telefonezi doctorul și să te duci la spital.

Poți sau poți și să nu ai următoarele semne:

• Dureri de spate: Durerile de spate pe care le simt unele femei în timpul ciclului menstrual sunt extrem de insuportabile și în timpul nașterii.
• Dopul jelatinos: În timp ce ești gravidă, dopul jelatinos sigilează cervixul tău. Chiar înainte ca să înceapă nașterea, sau în faza incipientă a sa, dopul se desprinde din vaginul tău. Această cantitate mică de mucus roz este numit dop jelatinos și e un semn că cervixul este gata pentru naștere. Dopul poate ieși ca o bucată sau în cîteva bucățele mici. El este lipicios, ca o gelatină și roz la culoare, deoarece este îmbibat cu sînge, însă nu ar trebui să pierzi mult sînge. Dacă pierzi mai mult sînge, aceasta poate fi un semn că există o problemă, deci telefonează doctorul sau spitalul imediat. Nașterea ar putea începe foarte rapid după căderea dopului sau ar putea trece cîteva zile. Unele femei nu observă desprinderea dopului gelatinos.
• Ruperea apelor: La majoritatea femeilor apele se rup în timpul nașterii, dar aceasta se poate întîmpla și înainte ca nașterea să înceapă. Bebelușul tău s-a dezvoltat și a crescut înăutrul unei pungi cu lichid, numit sac amniotic. Cînd e timpul ca bebelușul să se nască, sacul se rupe și lichidul amniotic se scurge din vagin. Aceasta se numește ruperea apelor.

Poți să simți o prelingere ușoară sau un șuvoi neașteptat de apă pe care nu o poți controla. Pentru a te pregăti de aceasta, poți să ai un prosop sanitar (nu un tampon) dăcă pleci în oraș și poți pune și o peliculă pe pat.

Lichidul amniotic este curat și are o culoare pală. Cînd iese, poate fi îmbibat un pic cu sînge la început. Dacă apele se rup înainte ca nașterea să înceapă, telefonează-ți doctorul sau du-te la spital. Fără lichidul amniotic, bebelușul tău nu mai este protejat și există un risc mare de infecții.

Care sunt perioadele nașterii?

Procesul nașterii este divizat în trei perioade:

1. Prima perioadă se inițiază atunci cînd se încep contracțiile care cauzează schimbări progresive a cervixului tău și se încheie atunci cînd cervixul este dilatat complet. Această perioadă este divizată în două faze: nașterea incipientă (cervixul tău se subțiază și se dilată treptat) și nașterea activă (cervixul tău începe să se dilate mai rapid și contracțiile sunt mai lungi, mai puternice și mai aproape una de alta. Oamenii numesc ultima parte a nașterii active și tranziția).
2. A doua perioadă a nașterii începe o dată ce cervixul este dilatat complet și se încheie cu nașterea bebelușului tău. Aceasta este deseori calficată drept perioada „scremetelor”.
3. A treia perioadă începe imediat după nașterea bebelușului și se încheie cu expulzarea placentei.

Fiecare sarcină este unică și există deosebiri mari între durata diferitor nașteri. Pentru mamele cu primul copil, nașterea durează între 10 și 20 de ore. Pentru unele femei, acestea durează și mai mult, iar pentru altele se încheie mult mai devreme. Nașterea progresează mai repede pentru femeile care au mai născut vaginal.

Depășirea începutului nașterii

• Poți sta în picioare sau poți să te miști dacă vrei.
• Poți bea lichide și băuturi pentru sportivi pentru a-ți păstra energia constantă.
• Poți mînca cîte o gustare, deși majoritatea femeilor nu sunt flămînde, iar altele chiar se simt rău.
• Cu cît contracțiile devin mai puternice și mai dureroase, poți încerca exerciții de relaxare și de respirație – partenerul tău poate să te ajute să le faceți împreună.
• Partenerul tău poate să-ți facă un masaj dacă aceasta ușurează durerile.

Asistența în timpul nașterii 

Ar trebui să am un partener pe parcursul nașterii?
Sunt multe cauze pentru care ești încurajată de moașe și de obstetricieni să ai un partener în timpul nașterii. Vei avea nevoie de cineva care să fie cu tine, să te liniștească și să te ajute în timpul nașterii. Încurajarea pas cu pas poate să te ajute să te descurci mai bine cu contracțiile și să ai o experiență mai plăcută. Există dovezi științifice care au demonstrat că sprijinul continuu oferit de o persoană apropiată (nu de personalul medical) duce la:

• Nașteri mai scurte
• Mai puțină durere
• Nevoie scăzută de calmante și medicamente care să grabească nașterea
• Mai puține cezariene de urgență
• Mai puține cazuri de suferință a fătului

De asemenea, pentru multe cupluri, a fi împreună în timpul nașterii și întîmpinarea bebelușului împreună este o experiență de neuitat. Mulți tați care și-au văzut odrasla născîndu-se și au fost implicați în acest proces spun că se simt mult mai aproape de copil de la început.

Moașele ce lucrează în schimburi obositoare cîteodată încearcă să ofere femeilor așa gen de asistență. Poți să ai diferite moașe care vor avea grijă de tine în timpul nașterii, deoarece o tură se poate încheia și alta începe. O singură moașă are grijă de cîteva femei în același timp. De aceea se recomandă să alegi cel puțin o persoană apropiată ție ca să-ți fie stîncă de sprijin. Cineva care poate face experiența nașterii mai puțin înspăimîntătoare și să-ți insufle încredere.

Partenerul meu în timpul nașterii trebuie să fie numaidecît tatăl copilului?

Nu e necesar. Deși a devenit mai des întîlnit ca tatăl să fie partenerul în timpul nașterii, aceasta nu se întîmplă cu toți.  El poate să nu vrea sau să nu aibă posibilitate să fie alături.

Există de asemenea multe cauze personale, culturale sau religioase de ce ai vrea ca altcineva să fie partenerul tău în timpul nașterii. Poți să preferi să rogi o prietenă, pe mama sau pe sora să te încurajeze în locul soțului.

Poți să beneficiezi și de două persoane care te vor susține la naștere.  Doi parteneri se pot completa unul pe altul în metodele de susținere și se pot odihni pe rînd.

Cum trebuie să se pregătească partenerul meu?

El trebuie să înțeleagă ce se întîmplă în nașterea propriu-zisă și să aibă idei cum să intervină dacă i se cere. Aceasta și repetițiile dinaintea nașterii îi pot conferi partenerului încredere și poate reduce nivelul său (dar și al tău) de anxietate  o dată cu începerea nașterii.

Frecventarea lecțiilor antenatale împreună cu tine este o metodă excelentă de a se pregăti. De asemenea, discuțiile despre așteptărle tale de la această naștere și ce ai dori să se întîmple și ce nu, îl ajută enorm. Să nu uiți că partenerul tău în timpul nașterii va avea nevoie de mîncare și băutură. Cel mai bine e să pregătești din timp ce să ai cu tine.

Ce poate face partenerul meu în timpul nașterii?

Oricine ar fi partenerul tău – tatăl copilului, o prietenă apropiată sau o rudă – sunt cîteva lucruri practice pe care el sau ea ar putea face pentru a te ajuta.

Cel mai important lucru pe care îl poate face partenerul tău este doar să fie cu tine. Înainte de aceasta, discută cu partenerul tău despre ce vrei și ce nu vrei pentru ca el să fie la curent cu deciziile tale. Nu e nici o metodă de a afla cum va fi nașterea  sau cum vă veți descurca, dar sunt multe metode prin care un partener poate ajuta. Acestea pot fi :

• Îți ține companie și te ajută să treci peste primele etape ale nașterii
• Te ține de mînă, îți șterge fața, îți dă puțină apă
• Îți masajează spatele și umerii, te ajută să te miști sau să îți schimbi poziția sau orice altceva ce te-ar ajuta
• Te liniștește cu cît nașterea progresează și contracțiile devin mai puternice
• Îți aduce aminte cum să utilizezi tehnicile de relaxare și de respirație, probabil și să respire cu tine dacă te ajută
• Îți încurajează ideile, precum calmantele pe care le alegi
• Te ajută să îi explici moașei sau doctorului de ce ai nevoie și invers care te poate face să te simți că controlezi mai bine situația
• Îți spune ce se întîmplă în timp ce se naște fătul, dacă nu poți vedea ce se întîmplă

Dar dacă partenerul meu nu poate continua toată ziua?

A fi un partener la naștere nu este pentru cei slabi de inimă. O primă naștere poate dura ore întregi. Dînd dovadă de sprijin moral și fizic va fi extrem de obositor, deci partenerul tău trebuie să aibă grijă și de el. Adu-ți aminte să îi conferi posibilitatea să se odihnească și să facă pauze de masă. Dacă ai doi parteneri la naștere aceste detalii nu vor mai fi o problemă.

Ambii trebuie să vă gîndiți cît o să reziste partenerul tău cu tehnicile de masaj. Poți să ai nevoie să-ți ajustezi poziția încît ambii să vă simțiți confortabili fără să vă forțați spatele sau alți mușchi. Folosește pauzele dintre contracții pentru a-ți întinde mușchii care te dor sau pentru a-ți  schimba poziția.

Este destul de obișnuit ca partenerii să se simtă încordați, mai ales dacă nașterea cere intervenții medicale. Cîteodată partenerul poate să nu se simtă de ajutor sau că această experiență nu se ridică la nivelul așteptărilor sale.

Moașa poate să fie în stare să-ți ofere ajutor sau liniștire. Totuși, dacă nașterea nu merge potrivit planului, partenerul tău poate să rămînă cu unele emoții sau simțăminte dureroase. Asigură-te să vorbiți împreună după naștere cu moașa sau obstetricianul.

Opțiunile de alinare a durerilor

Nașterea este dureroasă, deci este important să aflăm despre toate metodele care alină durerea. Este, de asemenea, de ajutor pentru persoana care va fi alături de tine în timpul nașterii să știe despre diferite opțiuni, pentru a te putea încuraja și ajuta. Consultă-te cu medicul sau cu moașa ce opțiuni sunt disponibile ca tu să decizi care este cea mai bună pentru tine.

Metodele farmacologice

Injecțiile

Cea mai des indicata metoda de alinare a durerilor în Republica Moldova este injecția intramusculară ( în mușchiul coapsei sau a fesei) a unui medicament narcotic precum Promedolul. Acesta poate să te ajute să te relaxezi, ceea ce poate ușura durerea.

Cum lucrează: ți se administrează o injecție intramusculară. Durează aproximativ 20 de minute pînă își face efectul și acțiunea ei durează între o oră și trei ore.

Efectele secundare: Sunt cîteva efecte secundare la care trebuie să ai grijă:

• Poate face unele femei să se simtă amețite, să se simtă rău sau să uite anumite lucruri.
• Dacă efectele nu sunt înlăturate pînă la sfîrșitul nașterii, poate să îngreuneze procesul de împingere (scremetele): poți să încerci jumătate de doză pentru a vedea cum te simți.
• Dacă Promedolul sau alte medicamente sunt administrate prea aproape de sfîrșitul nașterii, pot afecta respirația bebelușului.
• Medicamentele se pot amesteca cu laptele matern.

Anestezia epidurală

Epidurala este un tip special de anestezie locală. Ea amorțește nervii care transmit durerea de la canalul de naștere la creier. Pentru majoritatea femeilor, anestezia epidurală le oferă o ușurare completă a durerilor. Poate fi de ajutor pentru femeile care au o naștere lungă sau foarte dureroasă.

Un anesteziolog este unica persoană care poate face o epidurală, deci nu va fi disponibilă dacă naști acasă. Dacă crezi că o să dorești această anestezie, verifică dacă anesteziologii sunt întotdeauna disponibili la spitalul tău.

Cum lucrează: Pentru a avea o epidurală :

• Infuzia unui lichid ce va ajunge printr-un ac într-o venă a mînii.
• În timp ce stai întinsă sau stai într-o poziție încolăcită, un anesteziolog îți va curăți spatele cu antiseptic și îți va amorți o zonă mică cu anestezie locală.
• Un tub foarte mic va fi plasat în spatele tău lîngă nervii care transmit durerea de la uterul tău. Medicamentele, de obicei un amestec de anestezice locale și opioide , sunt administrate prin tub. ( Un opioid este un produs chimic care funcționează prin legarea la receptorii opiozi a corpului, care reduc durerea.) Durează aproximativ 20 de minute pentru a pregăti epidurala, și încă 10-15 pentru a-și face efectul. Nu lucrează întotdeauna perfect, de aceea poate necesita ajustări.
• Contracțiile tale și inima bebelușului se recomandă să fie monitorizate de aparate sau foarte frecvent.

Efectele secundare: Iată cîteva efecte secundare la care trebuie să ai grijă:

• Epidurala poate să te facă să-ți simți picioarele grele, în dependență de tipul de epidurală.
• Această anestezie nu ar trebui să te facă să te simți rău sau somnoroasă.
• Presiunea arterială poate scădea, totuși aceasta se întîmplă rar, deoarece picurătoarea din mînă te va ajuta la menținerea unei bune presiuni arteriale.
• Epiduralele pot prelungi cea de-a doua etapă a nașterii, cînd împingi și bebelușul se naște. Dacă nu mai simți contracțiile, moașa te va anunța cînd să împingi. Aceasta înseamnă că instrumentele precum forcepsul sau vacuum exstracția pot să te ajute să naști mai ușor copilul. Totuși, cînd ai o anestezie epidurală, medicul sau moașa va aștepta mai mult înainte de a utiliza instrumente atît timp cît bebelușul se simte bine. Cîteodată, mai puțin anestetic este administrat la sfîrșitul nașterii pentru ca efectele să mai treacă și pentru a împinge natural nou-născutul.
• Poate să-ți fie greu să te urinezi, de aceea un tub mic numit cateter va fi introdus în vezica ta urinară pentru a te ajuta.
• Aproximativ o femeie dintr-o sută au dureri de cap după o anestezie epidurală, care poate fi tratată mai apoi.
• Spatele ar putea să te doară o zi sau două , dar epiduralele nu cauzează dureri de spate pe termen lung.
• Aproximativ o femeie din 2000 simte furnicături sau înțepături în unul din picioare după naștere: aceasta poate fi mai mult rezultatul nașterii decît a unei epidurale. Vei fi anunțată de medic sau de moașă cînd te poți da jos din pat.

Gaz și aer (Entonox)

Acesta e un amestec de oxigen și azot. Gazul și aerul nu va scoate toată durerea, dar o poate reduce și o poate face mai suportabilă. Multe femei aleg anume aceasta metodă, deoarece este ușor de utilizat și pot singure să o controleze. Din păcate, este disponibilă foarte rar în Moldova.

Cum acționează: Respiri gazul și aerul printr-o mască pe care o ții singură. Gazul acționează în 15-20 de secunde, deci îl inhalezi deodată cum începe o contracție. Lucrează cel mai bine dacă inspiri încet, dar adînc.

Efecte secundare: Nu sunt efecte secundare dăunătoare pentru tine sau pentru bebelușul tău, dar poate să-ți cauzeze dureri de cap. Unele femei au descoperit că le face să se simtă rău, somnoroase sau incapabil să se concentreze. Dacă aceasta ți se întîmplă, poți să te oprești să utilizezi această metodă .

Metodele ne-farmacologice

Auto-ajutorul

Următoarele tehnici te pot ajuta să fii mai relaxată în timpul nașterii, pentru a te descurca mai bine cu durerea.

• Citește totul despre naștere : aceasta te poate face să controlezi situația și să fii mai puțin speriată de ce urmează să se întîmple. Vorbește cu moașa sau cu doctorul, pune-le întrebări și du-te la lecții antenatale.
• Învață cum să te relaxezi, să stai calmă și să respiri adînc.
• Continuă să te miști: poziția te pote ajuta, deci încearcă să îngenunchezi, să te plimbi în jur sau să te apleci în față sau în spate.
• Adă un partener, prieten sau rudă ca să te încurajeze în timpul nașterii.
• Roagă-l pe pertener să te masajeze (deși poți afla în curînd că nu suporți atingerea).
• Fă baie sau duș.

Hidroterapie (terapia în apă)

Apa poate să te ajute să te relaxezi și să facă contracțiile să pară mai puțin dureroase. Întreabă dacă poți să utilizezi o cadă sau un bazin pentru naștere. Apa va fi păstrată la o temperatură confortabilă, dar nu va fi mai mare de 37.5C, și temperatura ta va fi monitorizată.

Metode alternative de ușurare a durerilor

Unele femei preferă să evite tipurile de alinare ale durerilor enumerate mai sus și aleg tratamente alterative precum acupunctura, aromaterapia, homeopatia, hipnoza, masajul sau reflexoterapia. Totuși, majoritatea acestor tehnici nu furnizează alinări efective.

Dacă vrei să utilizezi una din aceste metode, este important să le discuți cu doctorul sau moașa. Majoritatea spitalelor nu le oferă ca calmante în timpul nașterii. Dacă dorești să încerci o tehnică alternativă, asigură-te că specialistul este bine pregătit și are multă experiență.

Prima perioadă a nașterii: faza latentă

O dată ce contracțiile s-au început la intervale relativ regulate și cervixul tău începe să se dilate și să se scurteze, atunci ești oficial în naștere.

Dacă ești în prima perioadă a nașterii, contracțiile tale vor deveni treptat mai lungi, mai puternice și mai aproape una de alta. Eventual ele vor aparea la fiecare cinci minute și vor dura 40-60 de secunde fiecare cu cît ajungi la sfîrșitul primei perioade. Unele femei au contracții mult mai dese, dar contracțiile tind să fie relativ ușoare și nu durează mai mult de 60 de secunde.

La începutul nașterii, în faza latentă, tu probabil vei fi în stare să vorbești sau să trebăluiești prin casă. Poți chiar să simți nevoia să faci o plimbare. Dacă vrei să te relaxezi, poți face o baie caldă, să privești vreun film sau să adormi între contracții dacă poți.

Poți observa o sporire în eliminările vaginale, care pot fi nuanțate cu sînge. Aceasta este totuși normal, dar dacă vezi mai mult decît o nuanță de sînge, anunță-l pe medic imediat.  De asemenea, sună-l dacă apele tale s-au rupt, chiar dacă încă nu ai contracții.

Dacă ai cel puțin 37 de săptămîni, iar medicul nu te-a sfătuit să vii la spital cum încep contracțiile, atunci trebuie să stai acasă la începutul primei perioade a nașterii. (Timpul cînd medicul îți va spune să vii la spital ar fi bine de discutat din timp în timpul vizitelor tale prenatale.)

Faza latentă a primei perioade a nașterii se încheie cănd cervixul tău este aproximativ 4 cm dilatat și progresul tău începe să se accelereze.

Cât durează faza latentă a primei perioade a nașterii?

Este dificil de menționat cînd prima perioadă începe, deci nu este ușor să măsurăm cît va dura sau chiar să evaluăm un caz particular. Lungimea fazei lantente variază și depinde în mare măsură de cît de pregătit e cervixul sau cît de frecvente și puternice sunt contracțiile. Dacă e primul copil, dacă cervixul tău nu s-a scurtat sau dilatat de la început, această fază poate dura de la 6 la 12 ore, deși poate fi și mai scurtă sau mai lungă. Dacă cervixul tău este deja gata sau nu este primul tău copil,  probabil ca durata fazei latente va fi mult mai scurtă.

Sfaturi de reținut?

Nu deveni obsedată de timp, este foarte stresant și obositor să numeri fiecare contracție ore întregi și nu e necesar. În loc, poți să măsori frecveța lor pentru a ști la ce etapă ești. În majoritatea cazurilor, contracțiile tale îți vor permite să cunoști timpul cînd ele vor deveni mai serioase.

Între timp, este important să faci tot posibil să te odihnești, deoarece poți avea o zi lungă (sau o noapte) înainte. Dacă ești obosită, încearcă să adormi între contracții.

Asigură-te să bei multe lichide ca să fii bine hidratată.  Și nu uita să te urinezi des, chiar dacă nu simți nevoia. O vezică plină poate îngreuna procesului de contracții și o vezică goală lasă mai mult spațiu pentru bebeluș să coboare. Dacă te simți nervoasă, poți să încerci niște exerciții de relaxare sau ceva care o să te distragă precum vizionarea unui film sau citirea unei cărți.

Prima parioadă a nașterii: Faza (nașterea) activă

Faza (nașterea) activă este atunci cănd lucrurile se pun în mișcare. Contracțiile devin mult mai intense – mai frecvente, mai lungi și mai puternice – și nu vei mai dori să vorbești printre ele. Cervixul tău se dilată mai repede, pînă cînd s-a dilatat complet pînă la 10 centimetri (Ultima parte a nașterii active, cînd cervixul s-a dilatat de la 8 la 10 centimetri este numită tranzitivă, care este descrisă în următoarea parte.)  Aproape de sfîrșitul  perioadei active bebelușul tău poate să înceapă să se coboare, deși el ar fi putut începe descinderea mai devreme  sau el ar putea rămîne pe loc pînă în perioada a doua a nașterii.

Ca o regulă generală, o dată ce ai avut contracții regulate și dureroase la fiecare cinci minute  într-o oră, este timpul să-l suni pe medic și să te îndrepți spre spital. Unii doctori preferă acest sunet mai devreme, deci clarifică acest lucru din timp. În majoritatea cazurilor, contracțiile devin mai frecvente și eventual se petrec la fiecare două minute jumate sau trei, deși unele femei nu le au mai des decît la cinci minute, chiar și în timpul tranziției.

Pentru majoritatea femeilor care nasc pentru prima dată, nașterea activă va dura între patru și opt ore, deși pentru altele poate dura mai mult sau doar o oră. Faza activă tinde să se accelereze dacă primești oxitocină sau dacă ai avut deja o naștere vaginală. Dacă ai anestezie epidurală sau un bebeluș mare, tinde să dureze mai mult.

Majoritatea femeilor optează pentru medicamente contra durerii la un anumit moment în timpul perioadei active. Dar multe din tehnicile de control ale durerii și de relaxare folosite în nașterea naturală – precum tehnicile de respirație pot să te ajute în timpul nașterii, dacă planifici sau nu să primești medicamente.

Un partener bun în timpul nașterii poate să te ajute enorm, de asemenea. Și probabil vei aprecia încurajările blînde.

Poți să te simți mai bine dacă faci o plimbare, dar probabil vei dori să te oprești și să te sprijini de ceva în timpul fiecărei contracții. Ar trebui să fii în stare să te miști prin cameră liber după ce medicul te-a evaluat, atît timp cît nu sunt complicații.

Dacă ești obosită, încearcă să stai într-un balansoar, pe o minge mare sau stai întinsă în pat pe partea stîngă. Acesta poate fi un moment bun pentru un masaj. Sau dacă ai acces la o baie, iar apele încă nu s-au rupt, poți să faci un duș sau o baie.

Tranziția

Ultima parte a nașterii active – cînd cervixul tău se dilatează de la 8 la 10 centimetri – este numită perioada de tranziție, deoarece marchează mutarea la cea de-a doua perioadă a nașterii.

Aceasta este cea mai intensă parte a nașterii. Contracțiile sunt de obicei foarte puternice, cu o frecvență de la două minute jumătate pînă la trei minute și care durează 60 de secunde sau mai mult și poți să incepi să tremuri.

Pînă la acest timp cervixul tău este dilatat complet și tranziția s-a încheiat, bebelușul tău de obicei se coboară în pelvis, atunci poți să începi să simți presiune rectală. Unele femei încep să împingă și pot chiar să scoată niște sunete strigente.

Unii bebeluși se coboară mai devreme și mama simte nevoia să împingă înainte ca cervixul să fie complet dilatat. Alți bebeluși nu se coboară semnificativ decît mai tîrziu, în acest caz mama poate ajunge la dilatare completă. Este foarte diferit pentru fiecare femeie și pentru fiecare naștere.

Cît de mult durează tranziția?

Tranziția poate dura de la cîteva minute la cîteva ore. Poate să fie și mai rapidă dacă ai mai avut o naștere vaginală.

Sfaturi de reținut

Aceasta poate să fie perioada în care începi să pierzi încrederea că poți controla durerea, deci vei avea nevoie de încurajări în plus și de suport de la cei din jurul tău.

• Încearcă masajul. Unele femei apreciază atingerea blîndă, altele preferă ceva mai dur, iar altele nu vor să fie atinse deloc.
• Cîteodată o schimbare de poziții poate ușura – de exemplu, dacă simți presiune în partea inferioară a spatelui, punîndu-te în patru labe poate să-ți ușureze disconfortul.
• Un prosop rece pe frunte sau un pachet rece pe spate poate să te facă să te simți mai bine, sau dimpotrivă o compresă caldă poate fi mai confortabilă.

Pe de altă parte, deoarece tranziția poate să-ți ia toată concentrația, poți să dorești ca orice metodă de distrare eficientă anterior – muzică sau conversație sau chiar atingerea iubitoare a partenerului să fie eliminată.

Poate să fie folositor să te concentrezi pe faptul că acele contracții puternice îi ajută bebelușului să facă călătoria în lume. Încearcă să observi mișcarea lui cu fiecare contracție.

Veștile bune sunt că dacă ai ajuns pînă aici fără medicamente, poți să fii îndrumată prin tranziție – o contracție la un moment dat – cu încurajări constante că te descurci excelent și că nu a mai rămas mult pînă cînd se va naște bebelușul tău.

A doua perioadă a nașterii

O dată ce cervixul s-a dilatat complet, se începe cea de-a doua perioadă a nașterii: ultima perioadă și nașterea propriu-zisă a copilului. La începutul celei de-a doua perioade, contracțiile tale pot fi la distanță mai mare una de alta, dîndu-ți ocazia să te odihnești între ele.

Multe femei consideră că contracțiile din a doua perioadă sunt mai ușor de suportat. Altele însă nu pot îndura procesul scremetelor.

Dacă bebelușul este foarte jos în pelvis, poți să simți că vrei să împingi mai repede în cea de-a doua perioadă. Dar dacă bebelușul este încă destul de sus, probabil că nu vei avea această senzație imediat.

Cu cît uterul se contractă, cu atît el pune presiune asupra bebelușului, mișcîndu-l în jos pe canalul de naștere. Deci dacă totul merge bine, ai putea să dorești sa o iei ușor și să-l lași pe uter să-și facă lucrul pînă ce simți nevoia de a împinge (a se screme).

Există vreo altă metodă de a împinge?

Da, există două metode diferite de a împinge (de a se screme) – acestea sunt acțiunile pe care mamele le utilizează pentru a-și ajuta bebelușii să se miște prin canalul de naștere în timpul celei de-a doua perioade a nașterii (etapa ,,scremetelor,,) .

Una este cea practicată pe larg numită scremete dirijate, în care ești sfătuită să împingi de îndată ce cervixul tău este complet dilatat , chiar dacă simți sau nu nevoia de a împinge. Ți se oferă de asemenea instrucțiuni cum să împingi (sa te scremi). De obicei, ești sfătuită ca pe durata unei contracții uterine să efectuezi cel puțin trei scremete cât mai lungi (cu reținerea respirației).

Cealaltă alternativă, deseori favorizată de moașe, este cunoscută ca scremete spontane. Această metodă te îndeamnă să-ți urmezi dorințele și nevoile corpului, să împingi atunci cînd te simți pregătită în momentul potrivit.

Scremetele dirijate sunt de mulți ani o practică de rutină în majoritatea spitalelor. Totuși, mulți experți consideră că în multe cazuri, această metodă nu are nici un avantaj pentru mama sau pentru copil, și poate de fapt să aibă unele dezavantaje importante pentru ambii. Multe studii au găsit că scremetele dirijate sunt asociate cu una sau mai multe dintre următoarele complicații:

O mai mare șansă de ruptură de perineu sau epiziotomie.
Risc ridicat de vătămare a structurilor urinare și pelviene a mamei.
Cazuri mai frecvente de dereglări ale ritmului cardiac la făt și necesitate de al resuscita după naștere.
Nivelul ridicat de stres și oboseală a mamei . Fiind impusă să impingă înainte de a simți nevoia poate să o sece de energia necesară pentru împingerea productivă.
Rate înalte de forceps sau nașteri vacuum-asistate și cezariene

Cum ar trebui femeile să se descurce cu împingerea?

Un număr de cercetări au sugerat că e timpul de regîndit modul convențial de împingere. Ei consideră că multe femei se descurcă mai bine dacă sunt lăsate să-și simtă propriile corpuri cînd le cer să împingă, și chiar dacă scremetele dirijate pot fi cîteodată folositoare, ele nu trebuie să fie o practică de rutină. În majoritatea cazurilor, este de preferat să amîni nașterea propriu zisă a copilului pînă simți nevoia să împingi.

Dacă ai o analgezie epidurală, și nu simți nevoia de a împinge, ai putea să vrei să aștepți o oră sau două după ce colul uterin s-a dilatat complet sau pînă cînd capul bebelușului este foarte jos în pelvisul tău înainte de a începe să te scremi. Răbdarea deseori face minuni. În unele cazuri, totuși, vei avea nevoie de îndrumări explicite pentru a te ajuta să împingi efectiv.

Anumite organizații sprijină ideea ca femeia să fie lăsată ca corpul să-i dicteze cum să împingă. Mai mult de o decadă în urmă , Lamaze International nu mai recomandă că rolul partenerului să fie doar cel care încurajează respirarea și împingerea. Organizația Mondială a Sănătății a recomandat, de asemenea, scremetele spontane și este împotrivă ca femeile să-ți țină îndelungat respirația și să se screamă o perioadă lungă de timp.

Sfaturi despre diferite poziții pe care le poți încerca în timpul nașterii active

În culturile nordice majoritatea femeilor așteaptă să nască stînd pe spate cu picioarele desfăcute. Deși această ,, normă culturală,, se conformează cu imaginea femeilor în timpul nașterii prezentată în media , există o mulțime de alte poziții mult mai avantajoase pentru tine și pentru copilul tău.

Prin abordarea mai activă în timpul nașterii și mutarea dintr-o poziție în alta precum îți dictează confortul, vei fi în stare să exercitezi un control mai bun asupra trecerii bebelușului în lume și îți va fi mai ușor să te descurci cu contracțiile și disconfortul din timpul nașterii. Aceasta e din cauza că schimbarea pozițiilor în timpul nașterii schimbă mărimea și forma deschiderii pelviene, ajută rotației bebelușului într-o poziție optimă pentru naștere și facilitează mișcarea lui sau ei prin canalul de naștere. De fapt, cercetările au arătat că, în general, femeile care sunt mobile au parte de contracții mai efective, nașteri mai scurte și au nevoie de mai puține intervenții ale medicilor.

Unele din pozițiile pe care ai vrea să le încerci…

• Ridicarea în picioare – Șezutul în picioare și mișcarea în jur poate fi foarte de ajutor în poziționarea bebelușului tău în timpul nașterii. Încearcă să te plimbi prin jur (asigură-te să nu-ți consumi toată energia) sau să stai nemișcată și să-ți miști coapsele încolo și încoace sau într-un cerc. Stând în picioare, apleacă-te înainte sprijinindu-te de partener (cu mîinile tale în jurul umerilor sau taliei) sau de un scaun în timpul contracțiilor, pentru că acestă poziție te va ajuta să te simți sprijinită și să respiri normal. În general orice poziție în picioare ajută nașterea să progreseze, pentru că gravitația acordă o mînă de ajutor, facilitînd coborîrea bebelușului și mărind dilatarea cervixului; este de asemenea mult mai ușor să naști din această poziție.
• Șezutul – Șezutul pe o minge, în fața scaunului sau pe un scaun special adaptat pentru naștere (aceasta poate fi o poziție bună pentru acele femei cărora le este greu să-și relaxeze planșeul pelvin) îți permite să te scremi eficient.
• Ghemuirea –Sprijinindu-te cu spatele de partener sau de un pat sau de un scaun (încît să utilizezi mîinile pentru a lua din greutate) și ghemuirea ajută la deschiderea pelvisului și la împingerea mai eficientă printre contracții. Această poziție poate fi utilizată pentru a încuraja etapele de mai tîrziu a nașterii să evolueze mai rapid. .
• Îngenuncherea – Îngenunchind fie pe pat sau pe niște perne la podea în timp ce te înclini în față, sprijinindu-te pe minge, de partener sau de scaun poate să-ți ofere o poziție verticală confortabilă. Aceasta poziție e minunată cînd ai contracții foarte puternice, deoarece poți rămîne activă mișcîndu-ți coapsele înainte și înapoi, sau să te scremi, fără să pui o presiune suplimentară pe picioare. Îngenuncherea permite, de altfel, mai multă împingere concentrată cu mai puțină expunere ca în cazul ghemuirii.
• În genunchi și coate – Această poziție poate fi una excelentă de ales cînd ești obosită și ai nevoie de o pauză sau trebuie să încetinești progresul nașterii. Este, de asemenea, o poziție blîndă dacă ai dureri îngrozitoare de spate, deoarece greutatea bebelușului este ferită de pe coloana vertebrală. Unii consideră că aceasta e poziția optimală pentru a naște capul bebelușului, deoarece încetinește mișcările prin canalul de naștere și astfel reduce riscul rupturilor. Înclinîndu-te în față pe coate cu fundul în sus te va ajuta să reziști dorinței de a împinge în timpul contracțiilor (poți să fii rugată să faci asta pentru un număr de motive la un anumit moment a nașterii), deoarece permite gravitației să lucreze în cealaltă direcție pentru un timp.
• În poziția culcată – Pot fi momente în timpul nașterii cînd ai vrea să te întinzi, aceasta e perfect normal să vrei să te odihnești un pic. Totuși, încearcă să te culci pe partea stîngă, odihnindu-te în timp ce spatele, picioarele și mîinile sunt sprijinite de perne. Această poziție este mai favorabilă decît cea pe spate, deoarece aceasta îngăduie pelvisului să rămînă deschis încît să-i permită bebelușului tău să ia mai mult oxigen și să aibă o cale mai liberă – partenerul tău ar trebui să-ți ridice și să-ți sprijine picioarele în timpul contracțiilor pentru a lărgi canalul pelvian mai apoi.

În timpul nașterii este important ca tu să alegi poziția care te face să te simți confortabil, în control și sprijinită. Ar fi foarte bine dacă ai încerca diferite poziții cu partenerul tău în interdependență cu respirația și exercițiile de relaxare pe parcursul sarcinii. Aceasta te va ajuta să le pui în aplicare la momentul potrivit.

Cea mai nerecomandată poziție este cea culcată pe spate. În acest caz greutatea uterului apasă asupra supra vaselor sanguine mari din abdoment și scade substanțial volumul de sânge care se întoarce spre inimă. În rezultat, alimentarea cu sînge a uterului și placentei se reduce și fătul primește mult mai puțin oxigen, ceia ce mărește riscul asfixiei, traumei, aplicării forcepsului sau a vacuum extracției.

Роды

În timpul celei de-a doua perioade, capul bebelușului se mișcă în jos pînă cînd poate fi văzut. Cînd capul este vizibil, moașa te va ruga să te oprești din împingere și să inspiri și să expiri aerul prin respirații scurte. Aceasta e metoda corecta încît capul copilului să se nască încet și ușor, oferind timp pielii și mușchilor perineului (zona dintre vaginul și anusul tău) să se întindă fără a se rupe.

Pielea perineului, de obicei, se întinde bine, dar poate să se rupă. Cîteodată, pentru a evita o ruptură sau pentru a accelera nașterea, moașa sau doctorul îți va injecta o anestezie locală și va tăia perineul efectuând epiziotomia.

Este mai bine să mă rup natural sau să am o epiziotomie?

Obstetricienii făceau epiziotomii de rutină sau foarte frecvent pentru a accelera nașterea sau a preveni vaginul și perineul de la rupere, în particular în timpul primei nașteri vaginale, în speranța că incizia ,,atentă,, a epiziotomiei se va trata mai ușor decît o ruptură spontană. Mulți experți cred că o epiziotomie poate ajuta la prevenirea complicațiile de mai apoi, precum incontinența de urină .

Multe studii din ultimii 20 de ani au arătat că acesta nu e cazul. Cercetările au arătat că femeile cu rupere spontană în general își revin în mai puțin timp și deseori cu mai puține complicații decît cele cu epiziotomii. Femeile care au o epiziotomie tind să piardă mai mult sînge, să aibă mai multe dureri în timpul recuperării, și să trebuiască să aștepte mai mult înainte să facă sex fără disconfort. O epiziotomie mărește, de asemenea, riscul unei infecții și un studiu recent a arătat că o epiziotomie pentru prima naștere vaginală este legată de un risc ridicat de rupturi la următoarea naștere.

Cu atît mai mult că, femeile care au o epiziotomie au mai multe șanse că vor sfîrși cu o ruptură serioasă a sfincterului sau chiar pînă la rect decît cele care nasc fără să fie tăiate. Aceste rupturi serioase duc la mai multe dureri după naștere și cer un timp mai lung pentru însănătoșire. Rupturile care distrug sfincterul anal creează la femei incontinență anală – probleme în controlarea defecației.

De ce aș putea să am nevoie de o epiziotomie?

Sunt cîteva situații în care o epiziotomie poate fi de ajutor.

Dacă bebelușul tău este prea mare și medicul tău are nevoie de un pic de spațiu pentru a-l scoate sau pentru a aplica forceps, el ar putea opta pentru o epiziotomie. Și dacă bebelușul tău trebuie să se nască cît mai repede posibil, din cauza că bătăile inimii lui arată că el nu se descurcă foarte bine, medicul poate decide că o epiziotomie va ajuta să grăbească procesul.

Odată ce capul bebelușului s-a născut, majoritatea lucrului greu s-a încheiat. Cu încă o împingere blîndă, corpul se naște repede și ușor. Poți să-l iai în brațe înainte ca cordonul ombilical să fie tăiat de moașă sau de partenerul tău. Nou-născutul poate fi acoperit de o substanță albă, alunecoasă numită vernix, care a fost ca o peliculă protectoare pentru bebeluș în uter.

Contactul direct

Contactul corp la corp (,,piele la piele,,) ajută într-adevăr la consolidarea legăturii, deci e o idee bună să-l ții imediat pe bebeluș înainte ca cordonul să fie tăiat încît să-l simți și să fiți aproape unul de altul imediat.

Cordonul este legat și tăiat, bebelușul uscat pentru a preveni răcirea lui și vei fi în stare să-l ții și să-l îmbrățișezi. Bebelușul tău poate să fie murdar, cu un pic de sînge de al tău și poate și cu vernix pe pielea lui. Dacă preferi, poți să o rogi pe moașă să-l șteargă și să-l înfășoare într-o pătură înainte de a-l îmbrățișa.

Cîteodată mucusul trebuie să fie curățit de pe nasul și gura bebelușului. Unii nou-născuți au nevoie de ajutor suplimentar pentru a li se stabiliza respirația și chiar pot fi transportați în camera de resuscitare pentru a li se oferi oxigen. Bebelușul tău nu va fi luat de lîngă tine mai mult decît e necesar.

A treia perioadă a nașterii – eliminarea placentei

După ce bebelușul tău s-a născut, mai multe contracții vor expulza placenta. Moașa îți va oferi o injecție în coapsă de îndată ce bebelușul se va naște, ceea ce va accelera nașterea placentei. Injecția conține o substanță numită Oxitocină, ceea ce face ca uterul să se contracte și ajută la prevenirea hemoragiei pe care o au unele femei.

După naștere: Acum ce e de făcut?

După ce expulzezi placenta, uterul tău ar trebui să se contracte și să devină ferm. Medicul tău, va verifica periodic dacă uterul tău rămîne ferm și să-l masajeze dacă nu e. Aceasta e important, deoarece contracțiile uterului ajută să compreseze vasele sangvine din zona unde a fost placenta. Dacă uterul tău nu se contractă normal, vei continua să sîngerezi profund de la acele vase de sînge.

Dacă planifici să alăptezi, poți face asta dacă atît tu cît și bebelușul tău sunteți dispuși la asta. Nu toți bebelușii sunt nerăbdători să mănînce în primele minute după naștere, dar încearcă să ții buzele lui aproape de sînul tău pentru un timp scurt. Majoritatea bebelușilor vor începe să se alăpteze în prima oră sau chiar primele 15 minute dacă li se va oferi ocazia. Alimentarea precoce este bună pentru bebelușul tău și poate să fie satisfăcătoare și pentru tine. Cu atît mai mult că alăptarea declanșează eliberarea oxitocinei, același hormon care cauzează contracțiile, care ajută uterul să fie ferm și contractat.

Contracțiile tale la acest moment sunt relativ blînde. Pînă acum centrul atenției s-a schimbat spre nou-născut şi poţi fi oarbă la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Dacă acesta e primul tău bebeluș, poți să simți doar cîteva contracții după ce ai expulzat placenta. Dacă ai avut un bebeluș înainte, poți să continui să simți contracții ocazionale în următoarele zile.

Așa-numitele dureri după naștere pot fi asemeni unor puternice crampe menstruale. Dacă te deranjează, cere o medicamentație corespunzătoare. Poți, de asemenea, imediat după nașterea bebelușului, să ai frisoane sau să te simți foarte neputincioasă. Aceasta e perfect normal și nu vor dura mult. Nu ezita să ceri o pătură dacă ai nevoie.

Medicul îți va verifica placenta pentru a se asigura că este întreagă. Apoi el va verifica atent pentru a descoperi rupturi în perineu care trebuie să fie suturate. Dacă ai rupturi sau ai avut o epiziotomie, vei primi o injecție cu anestezie locală înainte de a fi cusută. Ai putea să vrei să-ți tii bebelușul în timp ce rupturile sunt suturate, poate fi o distragere minunată.

Cu excepția unor cazuri extraordinare, insistă ca să petreci cît mai mult timp în liniște cu bebelușul tău. Picăturile în ochi și vitamina K pot să aștepte un pic. Tu și partenerul tău veți dori să împărțiți acest timp extraordinar împreună o dată ce te obișnuiești cu nou-născutul și cu miracolul nașterii.

Imediat dupa nașterea copilului

Bebelușul va fi încîntat să fie alături de tine imediat după naștere. Timpul petrecut alături de partener și de copil este unul deosebit. Bebelușul tău va fi examinat de moașa sau de pediatru și apoi cîntărit și i se va da o bandă cu numele nou-născutului.

Suturile

Rupturile și zgîrieturile mici sunt lăsate adeseori să se vindece fără copci, deoarece ele se vindecă adesea mai bine așa. Dacă ai nevoie de cusături sau alte tratamente, ar trebui să fie posibil să-ți îmbrățisezi în continuare bebelușul. Moașa te va ajuta cum va putea în această perioadă.

Dacă ai o ruptură serioasă sau o epiziotomie, tu probabil vei avea nevoie de copci. Dacă nu ai avut deja o analgezie epidurală, va trebui să ți se ofere o anestezie locală.

Cît durează cea de-a doua perioadă

Toată a doua perioadă poate dura de la cîteva minute pînă la ore întregi. Fără o analgezie epidurală, durata medie este de aproximativ o oră pentru prima naștere și de 20 de minute dacă ai avut anterior o naștere vaginală. Dacă ai avut analgezie epidurală, a doua perioadă va dura mai mult.

Pentru o consultație în

• Позвоните на Горячую Линию Обучающего Центра по Репродуктивному Здоровью Р. Молдова (CIDSR) (звонки бесплатные и конфиденциальные) — 0800-088-08
• Позвоните в CIDSR — 022355072 / 060903782 / 078306973
• Напишите письмо на адрес электронной почты CIDSR -cidsr2012@gmail.com